eter

ETÉR, (1, 2, 4) eteri, s.m. (3) eteruri, s.n. 1. s.m. Combinaţie organică lichidă, incoloră, foarte volatilă şi inflamabilă, cu miros aromatic specific, obţinută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie. 2. s.m. Substanţă ipotetică (a cărei existenţă nu este admisă de fizica modernă) având proprietăţi fizice contradictorii, care ar umple întregul spaţiu şi ale cărei oscilaţii ar constitui undele electromagnetice. 3. s.n. fig. Aer, atmosferă, cer, văzduh. 4. s.m. (În concepţia unor filozofi greci antici) Al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ şi aer) din care ar fi alcătuite corpurile cereşti. – Din fr. éther, lat. aether.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ETÉR s. v. aer, atmosferă, cer, slavă, spaţiu, văzduh, zări.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

etér ("combinaţie organică lichidă", fil. "element al universului") s. m., pl. etéri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

etér (aer, atmosferă) s. n., pl. etéruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ETÉR eteri m. 1) Compus organic volatil şi inflamabil, obţinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, care este folosit în industria materialelor plastice, a fibrelor sintetice şi în medicină. 2) Mediu material care ar umple spaţiul din univers. 3) fig. Înveliş gazos care înconjoară Pământul; aer; atmosferă; văzduh; cer. /<fr. éther, lat. aether
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ETÉR s.m. 1. (În filozofia antică) Al cincilea element constitutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer şi pământ). 2. Compus organic obţinut din alcooli sau din fenoli, foarte întrebuinţat în industrie. 3. Fluid ipotetic care ar exista pretutindeni în spaţiu şi ale cărui oscilaţii ar constitui undele electromagnetice. // s.n. (fig.) Spaţiul atmosferic. [pl. -ri, (s.n.) -ruri. / < fr. éther, cf. gr. aither – aer curat].
Trimis de LauraGellner, 11.06.2006. Sursa: DN

ETÉR1 I. s. m. 1. (ant.) al cincilea element consecutiv al cosmosului (alături de foc, apă, aer şi pământ). 2. compus organic rezultat, prin elimintarea apei, din combinarea unui alcool cu un acid. 3. compus organic obţinut prin fierberea alcoolului etilic cu acid sulfuric, lichid incolor, foarte volatil şi inflamabil, cu miros aromatic specific, folosit ca solvent în industrie, în medicină etc. II. s. n. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh. (< fr. éther, lat. aether, gr. aither, cer)
Trimis de raduborza, 28.02.2008. Sursa: MDN

ETER2(O)- elem. heter(o)-.
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • eter — eter·nal·ism; eter·nal·ist; eter·nal·i·ty; eter·nal·ize; eter·nal·ly; eter·nal·ness; eter·ni·ty; eter·nize; eter·nal; eter·nal·is·tic; …   English syllables

  • éter — m. quím. Líquido muy volátil, lipófilo y antiséptico que ha sido utilizado durante mucho tiempo como anestésico. A causa del estado de embriaguez que produce ha sido utilizado como estupefaciente. También se denomina óxido de etilo. Medical… …   Diccionario médico

  • -eter — ⇒ ETER, suff. Suff. à valeur dimin. ou fréquentative, formateur de verbes ou de déverbaux sur une base nom. ou verbale. A. [La base est un subst.] 1. [Le verbe met l accent sur la petitesse] : graineter. « Couvrir de petits grains, gréneter ». Cf …   Encyclopédie Universelle

  • eter — éter m DEFINICIJA 1. (Eter) mit. u grčkoj predaji, bog svjetla, simbol zraka, neba i svemira 2. pov. hipotetski mehanički nosilac svjetlosti, općenito elektromagnetskih valova 3. (mn) kem. farm. skupina organskih spojeva u kojima su dva… …   Hrvatski jezični portal

  • éter — sustantivo masculino 1. (no contable) Área: química Compuesto orgánico de fuerte olor, muy volátil y soluble en alcohol, en cuya molécula existe un átomo de oxígeno unido a dos radicales de hidrocarburo: éter sulfúrico, éter ordinario. El éter se …   Diccionario Salamanca de la Lengua Española

  • éter — (Del lat. aether, y este del gr. αἰθήρ). 1. m. poét. Esfera aparente que rodea a la Tierra. 2. Fís. Fluido sutil, invisible, imponderable y elástico que, según cierta hipótesis obsoleta, llena todo el espacio, y por su movimiento vibratorio… …   Diccionario de la lengua española

  • éter — m 1. {{001f}}(Eter) mit. u grčkoj predaji, bog svjetla; simbol zraka, neba i svemira 2. {{001f}}pov. hipotetski mehanički nosilac svjetlosti, općenito elektromagnetskih valova 3. {{001f}}〈mn〉 kem. farm. skupina organskih spojeva u kojima su dva… …   Veliki rječnik hrvatskoga jezika

  • eter — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż I, D. u, Mc. etererze, blm {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 8}}filoz. {{/stl 8}}{{stl 7}} według wyobrażeń filozofów starogreckich: piąta zasada bytu i źródło życia; substancja wypełniająca …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • etèr — m. éther ; chim. éther sulfurique anesthésique > « Lo patiment e l odor fèra de l etèr son totjorn per leis autres. » J. Y. Casanova …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • ēter- —     ēter     English meaning: intestines     Deutsche Übersetzung: “Eingeweide”     Material: Gk. Hom. ἦτορ n. “heart” (gen. μεγαλ ήτορος etc., Eol. form for *ētr̥ , *ἦταρ); ἦτρον “belly, lower abdomen”; O.N. ǣðr f. “vein” (*ēter; through… …   Proto-Indo-European etymological dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.