ereziarh


ereziarh
ereziárh s. m., pl. ereziárhi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EREZIÁRH s. m. şef al unei secte eretice; autor al unei erezii. (< fr. hérésiarque, lat. haeresiarcha)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • eres — ERÉS, eresuri, s.n. Credinţă în forţe miraculoase, supranaturale; concepţie falsă (transformată în deprindere); prejudecată, superstiţie, eroare. ♦ fig. Ceea ce se abate de la concepţiile comune (ale unei societăţi); p. ext. rătăcire, păcat. –… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.