electricitate


electricitate
ELECTRICITÁTE s.f. 1. Una dintre proprietăţile fizice fundamentale ale materiei, care se manifestă prin ansamblul fenomenelor legate de apariţia, de mişcarea şi de interacţiunea corpurilor purtătoare de sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor electrice. ♦ Electricitate atmosferică = ansamblul fenomenelor electrice din atmosferă (fulgere, trăsnete etc.) Electricitate animală = energie electrică produsă de ţesuturile vii. ♦ Lumină electrică. 2. Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. – Din fr. électricité.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ELECTRICITÁTE s. 1. (fiz.) sarcină (electrică). (electricitate pozitivă.) 2. v. lumină electrică.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

electricitáte s. f., g.-d. art. electricităţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ELECTRICITÁTE f. 1) Formă de energie produsă de mişcarea şi de interacţiunea unor particule purtătoare de sarcină electrică. 2) Totalitate a fenomenelor electrice. 3) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul fenomenelor electrice. [G.-D. electricităţii; Sil. -lec-tri-] /<fr. électricité, lat. electricitas, electricitateatis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ELECTRICITÁTE s.f. 1. Mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul de altul şi apoi separate; sarcină electrică. ♦ Totalitatea fenomenelor produse de repausul şi de mişcarea unei particule numite electron. 2. Ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. [cf. fr. électricité < lat. electrum , gr. elektron – ambră galbenă, la care s-a observat prima dată fenomenul de către Thales].
Trimis de LauraGellner, 28.05.2006. Sursa: DN

ELECTRICITÁTE s. f. 1. mărime de stare pe care o capătă corpurile după ce au fost frecate unul cu altul şi apoi separate; sarcină electrică. ♢ lumină electrică. 2. ramură a fizicii care studiază fenomenele electrice. (< fr. électricité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • electricitáte — s. f., g. d. art. electricitäţii …   Romanian orthography

  • electric — ELÉCTRIC, Ă, electrici, ce, adj. Care aparţine electricităţii, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezenţa electricităţii. ♢ (Adverbial) Aparat care funcţionează electric. ♢ Energie electrică = energie proprie… …   Dicționar Român

  • Georg Matthias Bose — Vorführung einer elektrostatischen Entladung, wie sie auch von Bose demonstriert wurde. Die auf einem Isolierschemel stehende Frau wird mit Hilfe einer Elektrisiermaschine elektrostatisch aufgeladen. Kurz bevor sie die Lippen des rechts von ihr… …   Deutsch Wikipedia

  • amperoră — AMPERÓRĂ, amperore, s.f. Unitate de măsură pentru cantitatea de electricitate, egală cu 3600 C. – Amper + oră (după fr. ampère heure). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ampér óră s. f., g. d. art. ampér órei; pl. ampér óre; simb …   Dicționar Român

  • circuit — CIRCUÍT, circuite, s.n. 1. Ansamblu de fire şi dispozitive bune conducătoare de electricitate care, împreună cu sursa curentului, formează un traseu închis pentru trecerea unui curent. ♢ (electron.; în sintagma) Circuit imprimat = circuit… …   Dicționar Român

  • condensator — CONDENSATÓR, condensatori, s.m. 1. Aparat care serveşte la lichefierea unei mase de vapori în vederea recuperării lichidului din care au provenit sau a eliminării unor componenţi volatili. 2. Sistem de două conductoare separate printr un mediu… …   Dicționar Român

  • cupru — CÚPRU s.n. Element chimic, metal de culoare roşiatică, foarte maleabil, ductil şi bun conducător de căldură şi de electricitate, cu numeroase întrebuinţări în industria tehnică, în fotogravură, galvanoplastie, la obţinerea de aliaje etc.; aramă.… …   Dicționar Român

  • izolator — IZOLATÓR, OÁRE, izolatori, oare, adj., s.n. 1. adj. Care izolează, 2. s.n. Corp, material rău conducător de electricitate sau de căldură; piesă fabricată dintr un astfel de material. care serveşte la izolare. – Din fr. isolateur. Trimis de… …   Dicționar Român

  • metaloid — METALOÍD, metaloizi, s.m. Element chimic nemetalic, rău conducător de căldură şi de electricitate, lipsit de ductilitate. (din fr. métalloïde) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN  METALOÍD, metaloizi, s.m. Element chimic rău conducător de… …   Dicționar Român

  • electriza — ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică şi bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.