disjunctiv


disjunctiv
DISJUNCTÍV, -Ă, disjunctivi, -e, adj. Care separă, care deosebeşte, care exclude; disjunct. ♢ Propoziţie disjunctivă = propoziţie coordonată care se află într-un raport de excludere cu coordonata ei. Conjuncţie disjunctivă = conjuncţie care leagă propoziţii sau părţi de propoziţie disjunctive. Judecată disjunctivă = judecată care enunţă incompatibilitatea între diverse predicate ce pot fi atribuite unuia şi aceluiaşi subiect. – Din fr. disjonctif, lat. disjunctivus.
Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX '98

DISJUNCTÍV adj. (rar) disjunct. (Raport disjunctiv.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

disjunctív adj. m. (sil. -junc-), pl. disjunctívi; f. sg. disjunctívă, pl. disjunctíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISJUNCTÍV disjunctivă (disjunctivi, disjunctive) 1) Care separă; care deosebeşte. 2): Propoziţie disjunctivă propoziţie care se opune prin conţinut altei propoziţii. 3): Conjuncţie disjunctivă conjuncţie care leagă propoziţii sau părţi de propoziţii disjunctive. /<fr. disjonctif, lat. disjunctivus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DISJUNCTÍV, -Ă adj. Care desparte, separă; care deosebeşte; (gram.) care marchează o opoziţie între idei, unind totuşi cuvintele între ele. ♢ Propoziţie disjunctivă (şi s.f.) = propoziţie coordonată care se găseşte într-un raport de excludere faţă de coordonata ei; conjuncţie disjunctivă = conjuncţie care introduce o propoziţie desjunctivă. ♦ (log.; despre judecăţi) In care se admit cu privire la acelaşi subiect note care se exclud între ele. [< lat. disiunctivus, cf. fr. disjonctif].
Trimis de LauraGellner, 17.05.2006. Sursa: DN

DISJUNCTÍV, -Ă adj. (log.) care se află într–un raport de disjuncţie. ♢ propoziţie disjunctivă (şi s. f.) = propoziţie coordonată care se găseşte într–un raport de excludere faţă de coordonata ei; conjuncţie disjunctivă = conjuncţie care leagă propoziţii disjunctive. (< fr. disjonctif, lat. disiunctivus)
Trimis de raduborza, 10.10.2006. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • disjunctív — adj. m. (sil. junc ), pl. disjunctívi; f. sg. disjunctívã, pl. disjunctíve …   Romanian orthography

  • disjunct — DISJÚNCT, Ă, disjuncţi, te, adj. (Rar) Disjunctiv. ♢ (mat.) Mulţimi disjuncte = mulţimi care nu au nici un element comun. – Din lat. disjunctus. cf. fr. d i s j o i n t . Trimis de LauraGellner, 20.11.2007. Sursa: DEX 98  DISJÚNCT adj. v.… …   Dicționar Român

  • Dilemma — (v. gr., Doppelsatz), eine Art der hypothetischen Schlüsse, bei welcher der Obersatz hypothetisch u. disjunctiv zugleich ist, im Untersatz aber die Disjunction im Hinterglied aufgenommen wird, um im Schlußsatz die Hypothese im Vorderglied (des… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Disjungiren — (v. lat.), absondern, trennen; daher Disjunct, getrennt; Disjunction, Trennung, in der Logik das Verhältniß des Gegensatzes; Disjunctiv, absondernd, trennend, abgesondert; Disjunctive Begriffe, die unter derselben Gattung stehende Begriffe,… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Hörnen — Hörnen, verb. reg. act. 1) * Mit den Hörnern stoßen; nur im gemeinen Leben Oberdeutschlandes. Die Böcke hörnen wider einander. 2) Mit Hörnern versehen, wo aber nur das Mittelwort gehörnt üblich ist. Der gehörnte Mond. Gehörnte Thiere. Ein… …   Grammatisch-kritisches Wörterbuch der Hochdeutschen Mundart

  • ba — adv. 1. (Exprimă opoziţia faţă de ideea din propoziţia negativă sau negativ interogativă anterioară, de obicei cu reluarea verbului) N am timp acum de tine! – Ba ai! Nu mi ai văzut ochelarii? – Ba i am văzut pe birou. ♢ (Întărind pe nu) Mă duc la …   Dicționar Român

  • disjunctivă — DISJUNCTÍVĂ s.f. v. disjunctiv [DN]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

  • fie — FÍE1 conj. 1. (În corelaţie cu sine însuşi sau cu or şi sau , introduce o propoziţie disjunctivă, exprimând nu numai alternanţa sau opoziţia, ci şi o nuanţă de condiţie) Ori... ori... 2. (Urmat de şi introduce o propoziţie concesivă) Chiar (şi),… …   Dicționar Român

  • ori — conj., adv. I. conj. (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă) 1. Sau. ♦ (în propoziţii interogative) Te duci ori ba? 2. (După o regentă, uneori în corelaţie cu fie că , sau , introduce sau leagă două propoziţii subordonate opuse) Fie …   Dicționar Român

  • sau — conj. 1. (Cu funcţie disjunctivă) Ori, fie: a) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se exclud ca opuse sau contradictorii) Plânge sau râde? (Al doilea membru al disjuncţiei este o negaţie) Sunt sau nu sunt? b) (Leagă noţiuni sau propoziţii care se… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.