disimilare


disimilare
DISIMILÁRE, disimilări, s.f. (fon.) Faptul de a se disimila; disimilaţie. – v. disimila.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DISIMILÁRE s. (fon.) disimilaţie.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

disimiláre s. f., g.-d. art. disimilării; pl. disimilări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DISIMILÁRE s.f. Acţiunea de a disimila; disimilaţie. [< disimila].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • disimiláre — s. f., g. d. art. disimilärii; pl. disimiläri …   Romanian orthography

  • disimilaţie — DISIMILÁŢIE, disimilaţii, s.f. (fon.) Modificare sau dispariţie a unui sunet dintr un cuvânt sub influenţa altui sunet, identic sau asemănător (din acel cuvânt); disimilare. – Din fr. dissimilation. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • ajun — AJÚN, ajunuri, s.n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precede un eveniment. ♢ loc. adv. În ajun = a) cu o zi (sau cu o seară) înainte; b) puţin timp înainte, foarte aproape (de)... 2. Faptul de a ajuna (1); post (negru). ♦ Zi în care se… …   Dicționar Român

  • alerga — ALERGÁ alérg, vb. I. intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a l ajunge, a l prinde. ♦ tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într o direcţie sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de… …   Dicționar Român

  • frăţîn — ( ni), s.m. – Frate. – var. frăţîne, frăţine. lat. frāternus, cu aceeaşi pierdere a lui r, prin disimilare, ca în frātrem › frate. Este mai puţin probabilă der. analogică ca în tătîne (DAR). Se foloseşte mai ales la pl. şi urmat de un posesiv;… …   Dicționar Român

  • grăunţ — GRĂÚNŢ, grăunţe, s.n. v. grăunte. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  grắunţ (grăúnţe), s.n. – 1. Bob. – 2. Sămînţă, boabă. – 3. Glob, bilă, obiect mic şi sferic. – var. grăunte, grăunţă. Mr. grăunţ, gărnuţ. lat. *granutium sau, după… …   Dicționar Român

  • guturai — GUTURÁI, guturaiuri, s.n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoţită de o bogată secreţie apoasă; coriză. [var.: (reg.) gutunár s.n.] – lat. *gutturalium (< …   Dicționar Român

  • haplologie — HAPLOLOGÍE, haplologii, s.f. (lingv.) Suprimare prin disimilaţie totală a unei silabe identice sau asemănătoare cu o silabă din acelaşi cuvânt sau din cuvinte învecinate. Prin haplologie, cucoane devine coane . – Din fr. haplologie. Trimis de… …   Dicționar Român

  • hara — HÁRA: hara para adv. În neorânduială. ♢ A face hara para a) a produce dezordine; b) a face un lucru de mântuială. /Onomat. Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  hára interj. – Exprimă mîrîitul cîinelui, ca şi ideea de a sfîşia. Creaţie… …   Dicționar Român

  • jur — JUR1, juri, s.m. (Astăzi rar) Jurat1. ♢ (În vechea organizare judecătorească) Curte cu juri = organ de jurisdicţie pentru procese criminale, delicte politice sau de presă, în componenţa căruia intrau juraţi1. – Din fr. jury. Trimis de cata, 03.03 …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.