dichisire


dichisire
DICHISÍRE, dichisiri, s.f. (pop. şi fam.) Acţiunea de (se) dichisi şi rezultatul ei; dichiseală. – v. dichisi.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DICHISÍRE s. v. gătire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dichisíre s. f., g.-d. art. dichisírii; pl. dichisíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • toaletă — TOALÉTĂ, toalete, s.f. 1. Faptul de a se găti, de a se dichisi (spălându se, pieptănându se, îmbrăcându se); dichisire, îngrijire, găteală. ♢ loc. adj. De toaletă = care serveşte la îngrijirea şi la curăţarea corpului. ♦ Closet (prevăzut cu… …   Dicționar Român

  • dichiseală — DICHISEÁLĂ, dichiseli, s.f. (pop. şi fam.) Dichisire. – Dichisi + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DICHISEÁLĂ s. v. gătire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dichiseálă s. f …   Dicționar Român

  • gătire — GĂTÍRE s.f. Acţiunea de a (se) găti şi rezultatul ei; gătit1. – v. găti. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GĂTÍRE s. 1. aranjare, dichiseală, dichisire, ferchezuială, ferchezuire, spilcuială, spilcuire, (pop. şi fam. depr.) scliviseală …   Dicționar Român

  • meremet — MEREMÉT, meremeturi, s.n. (înv. şi reg.) Lucrare de reparaţie sau de întreţinere. ♦ (fam.) Aranjare, dichisire. – Din tc. meremet, ngr. mereméti. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX 98  MEREMÉT s. v. refacere, reparare, reparat,… …   Dicționar Român

  • scliviseală — SCLIVISEÁLĂ, scliviseli, s.f. 1. (pop. şi fam.) Sclivisire. 2. (concr.) Strat subţire de tencuială de ciment aplicat pe suprafaţa unui element de construcţie pentru a obţine suprafeţe netede şi impermeabile. – Sclivisi + suf. eală. Trimis de… …   Dicționar Român

  • sclivisire — SCLIVISÍRE, sclivisiri, s.f. Acţiunea de a (se) sclivisi şi rezultatul ei: dichisire; netezire, lustruire. – v. sclivisi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCLIVISÍRE s. v. aranjare, dichiseală, dichi sire, ferchezuială, ferchezuire …   Dicționar Român

  • titirire — TITIRÍRE, titiriri, s.f. (reg. şi fam.) Acţiunea de a (se) titiri şi rezultatul ei. – v. titiri. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  titiríre s. f., g. d. art. titirírii; pl. titiríri …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.