dichisi


dichisi
DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. refl. (pop. şi fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos şi curat, a se ferchezui; (peior (peiorativ).) a se găti prea mult. ♦ tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor (aorist). lui d i i k ó).
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DICHISÍ vb. v. găti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dichísi vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dichisésc, imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dichiseáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DICHIS//Í dichisiésc tranz. 1) A face să se dichisească. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. diíkisa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE DICHIS//Í mă dichisiésc intranz. 1) A se îmbrăca cu dichis; a se găti frumos şi curat. 2) A se găti prea mult, manifestând o grijă exagerată faţă de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diíkisa
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dichisí (dichisésc, dichisít), vb.1. A aranja, a ordona, a prepara. – 2. A aranja, a găti, a împodobi. ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din acelaşi cuvînt gr., cu pronunţarea erasmică, neol. dioceză, s.f., din fr., der. diocezan, adj. – Der. dichis, s.n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; sculă, unealtă, instrument), a cărui formaţie nu este clară, cf. sl. dikisŭ "maslu", cuvînt incert după Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeaşi origine; dichici, s.n. (cuţit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt mold., probabil deformaţie de la cel anterior (după Candrea, GS, VI, 324 şi Scriban, din mag. dikics "briceag", care ar putea proveni din rom.); dichiseală, s.f. (aranjare, găteală).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • dichísi — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dichisésc, imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dichiseáscã …   Romanian orthography

  • sclivisi — SCLIVISÍ, sclivisesc, vb. IV. 1. refl. (pop. şi fam.) A se îmbrăca cu îngrijire exagerată; a se dichisi, a se găti. 2. tranz. A netezi, a lustrui; a aplica un strat de scliviseală (2) pentru a netezi şi a impermeabiliza. – Din ngr. sklivóso (viit …   Dicționar Român

  • cicili — cicilí, cicilésc, vb. IV (reg.) 1. a dichisi, a lustrui. 2. (refl.) a se găti, a se împodobi, a se dichisi. Trimis de blaurb, 08.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • câştiga — CÂŞTIGÁ, câştíg, vb. I. 1. tranz. A obţine bani sau alte bunuri materiale (prin muncă, prin speculaţii, prin exploatare, la jocuri de noroc etc.); p. ext. a dobândi, a obţine experienţă, cunoştinţe etc. ♦ A recupera timpul (pierdut). 2. tranz. A… …   Dicționar Român

  • dichis — DICHÍS, dichisuri, s.n. (pop. şi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanţă) care completează un sistem şi ajută la buna lui funcţionare. ♢ loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele… …   Dicționar Român

  • dichisire — DICHISÍRE, dichisiri, s.f. (pop. şi fam.) Acţiunea de (se) dichisi şi rezultatul ei; dichiseală. – v. dichisi. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DICHISÍRE s. v. gătire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dichisíre s …   Dicționar Român

  • potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… …   Dicționar Român

  • puţului — PUŢULUÍ vb. v. aranja, dichisi, face, ferchezui, găti, împodobi, lustrui, spilcui, văcsui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  puţuluí ( uiésc, puţuluít), vb. – A se găti, a se dichisi. germ. putzen (Candrea). – Der. puţuluială, s.f.… …   Dicționar Român

  • pădăi — PĂDĂÍ vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pădăí1, pădăiésc, vb. IV (reg.) 1. a se găti, a se dichisi. 2. (despre casă) a curăţa, a vărui. Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa …   Dicționar Român

  • spilcui — SPILCUÍ, spilcuiésc, vb. IV. refl. (fam.) A şi îngriji în mod deosebit (şi exagerat) înfăţişarea şi ţinuta; a se găti, a se dichisi (excesiv). – Spilcă + suf. ui. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPILCUÍ vb. v. găti. Trimis de… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.