dichis


dichis
DICHÍS, dichisuri, s.n. (pop. şi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanţă) care completează un sistem şi ajută la buna lui funcţionare. ♢ loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv).
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DICHÍS s. v. găteală, instrument, podoabă, sculă, unealtă, ustensilă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

dichís s. n., pl. dichísuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DICHÍS dichisuri n. 1) mai ales la pl. Obiecte mărunte necesare într-o activitate. ♢ Cu tot dichisul cu toate cele necesare; cu grijă; ordonat. 2) Obiect decorativ folosit ca podoabă. /v. a dichisi
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

dichís, dichísuri, s.n. (pop. şi fam.) 1. găteală, ornament, podoabă. 2. (la pl.) obiecte mărunte, piese, accesorii lipsite de importanţă. 3. bună rânduială, rost. 4. mirodenii.
Trimis de blaurb, 04.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • dichisi — DICHISÍ, dichisesc, vb. IV. refl. (pop. şi fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos şi curat, a se ferchezui; (peior (peiorativ).) a se găti prea mult. ♦ tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa… …   Dicționar Român

  • Urmuz — Demetru Dem. Demetrescu Buzău Urmuz, circa 1920, photographer unknown Born March 17, 1883 Curtea de Argeş Died November 23, 1923(1923 11 23 …   Wikipedia

  • Dechy — 50° 21′ 11″ N 3° 07′ 45″ E / 50.3530555556, 3.12916666667 …   Wikipédia en Français

  • instrument — INSTRUMÉNT, instrumente, s.n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. fig. Persoană, forţă, lucru, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop …   Dicționar Român

  • podoabă — PODOÁBĂ, podoabe, s.f. 1. (Adesea fig.) Obiect care înfrumuseţează pe cineva sau ceva; găteală, ornament; p. ext. lucru de preţ, de valoare; odor, bijuterie. ♦ fig. Însuşire, calitate, atribut. ♦ fig. Fală, cinste; strălucire. 2. (pop.) Nume dat… …   Dicționar Român

  • ustensilă — USTENSÍLĂ, ustensile, s.f. Obiect care serveşte la efectuarea unor operaţii curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  USTENSÍLĂ s.… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.