deşucheat


deşucheat
DEŞUCHEÁT, -Ă, deşucheaţi, -te, adj. (pop. şi fam.; despre oameni, despre sentimentele şi acţiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmăţat, destrăbălat, imoral. – Des1- + şucheat (reg. "smintit" < magh.).
Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98

DEŞUCHEÁT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, deşănţat, dezmăţat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, neruşinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

DEŞUCHEÁT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, obscen, smintit, ţicnit.
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Sinonime

deşucheát adj. m.(sil. -cheat), pl. deşucheáţi; f. sg. deşucheátă, pl. deşucheáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEŞUCHEÁ//T deşucheattă (deşucheatţi, deşucheatte) şi substantival fam. 1) Care nu este obişnuit cu ordinea; dezordonat; neglijent. 2) Care şi-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieşit din minţi; ţicnit; smintit; trăsnit. [Sil. -cheat] /des- + şucheat
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • şucheat — ŞUCHEÁT, Ă, şucheaţi, te, adj. (reg.) Deşucheat. – Din magh. süket. Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  ŞUCHEÁT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, descreierat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral,… …   Dicționar Român

  • ciueş — ciuéş, ă, adj. (reg.) şuchiat, tehui, deşucheat, nebunatic. Trimis de blaurb, 13.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • clepan — clepán, ă, adj. (reg.) apucat, şucheat, într o ureche, deşucheat. Trimis de blaurb, 14.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • corupt — CORÚPT, Ă, corupţi, te, adj. (Despre oameni) Care se abate de la morală; desfrânat, depravat, stricat. ♦ (Despre cuvinte, termeni, fraze etc.) Deformat, stricat, alterat. – v. corupe. Trimis de IoanSoleriu, 03.05.2004. Sursa: DEX 98  Corupt ≠… …   Dicționar Român

  • deşuchetură — DEŞUCHETÚRĂ, deşucheturi, s.f. (Rar) Faptă deşucheată. – Deşucheat + suf. ură. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98  deşuchetúră s. f., g. d. art. deşuchetúrii; pl. deşuchetúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • nebun — NEBÚN, Ă, nebuni, e, adj., subst. I. 1. adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a i plăcea foarte mult cineva sau… …   Dicționar Român

  • obscen — OBSCÉN, Ă, obsceni, e, adj. (Despre gesturi, cuvinte, atitudini etc.) Neruşinat, trivial, indecent; vulgar, pornografic. – Din fr. obscène, lat. obscenus. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  OBSCÉN adj. 1. deşănţat, imoral, impudic …   Dicționar Român

  • smintit — SMINTÍT, Ă, smintiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care şi a pierdut dreapta judecată sau care se comportă ca şi cum şi ar fi pierdut o; ieşit din minţi; nebun. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor ) Care denotă lipsă de judecată, nechibzuinţă,… …   Dicționar Român

  • vulgar — VULGÁR, Ă, vulgari, e, adj. 1. Ordinar, grosolan; josnic, mitocănesc. 2. Lipsit de originalitate; comun, obişnuit, banal. ♢ (mat.) Logaritm vulgar = logaritm zecimal. 3. (înv.; despre limbă) Vorbit de popor, popular. ♢ Limba latină vulgară =… …   Dicționar Român

  • şuchi — şuchi1, şúchiuri, s.n. (reg.) bucată mare (de pâine, de mămăligă etc.). Trimis de blaurb, 27.02.2007. Sursa: DAR  şuchi2, şúche, adj. (reg.; despre oameni) deşucheat. Trimis de blaurb, 27.02.2007. Sursa: DAR  şúchi ( che), s.n. – Năucit,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.