abuziv
ABUZÍV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acţiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.
Trimis de ana_zecheru, 28.07.2002. Sursa: DEX '98

abuzív, -ă adj. 1. exagerat, excesiv. 2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal. (< fr. abusif, lat. abusivus)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ABUZÍV adj., adv. 1. adj. arbitrar, despotic, excesiv, samavolnic, samavolnicesc, silnic, (înv.) volnic. (Măsuri abuziv.) 2. adv. arbitrar, samavolniceşte. (Procedează abuziv.) 3. adj. exagerat, excesiv. (Un regim alimentar abuziv.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

abuzív adj. m., pl. abuzívi; f. sg. abuzívă, pl. abuzíve
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ABUZÍV abuzivă (abuzivi, abuzive) 1) Care întrece măsura; excesiv. 2) Care este săvârşit prin abuz de putere; ilegal. /<lat. abusivus, fr. abusif
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABUZÍV, -Ă adj. 1. Care întrece măsura; excesiv. 2. Arbitrar; ilegal. [cf. fr. abusif, lat. abusivus].
Trimis de LauraGellner, 15.02.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • excesiv — EXCESÍV, Ă, excesivi, e, adj. Care depăşeşte limita normală; exagerat, abuziv. ♦ (Adverbial; cu determinări introduse prin prep. de , formează superlativul) Din cale afară de..., nespus de..., foarte, prea. – Din fr. excessif. Trimis de bogdang,… …   Dicționar Român

  • arbitrar — ARBITRÁR, Ă, arbitrari, e, adj., s.n. 1. adj. Care porneşte dintr o hotărâre luată după propria apreciere, fără a ţine seamă de părerea altuia, de adevăr etc.; abuziv; samavolnic. 2. adj. Care este făcut, ales etc. la întâmplare. 3. s.n. Faptă,… …   Dicționar Român

  • exploata — EXPLOATÁ, exploatez, vb. I.tranz. 1. A folosi, a pune în valoare o resursă; a extrage o substanţă utilă, un material folositor etc. în vederea realizării unor obiective economice. 2. (În teoria marxistă) A şi însuşi fără echivalent o anumită… …   Dicționar Român

  • favoriza — FAVORIZÁ, favorizez, vb. I. tranz. 1. A fi favorabil, prielnic, a înlesni ivirea unui eveniment, desfăşurarea sau realizarea unei acţiuni etc., a avantaja. 2. A acorda cuiva un avantaj cu preferinţă faţă de alţii; a acorda favoruri în mod abuziv… …   Dicționar Român

  • abuz — abúz s. n. 1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces. 2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală. ♢ abuz de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor; abuz de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii… …   Dicționar Român

  • exploatare — EXPLOATÁRE, exploatări, s.f. Acţiunea de a exploata şi rezultatul ei. 1. (În teoria marxistă) Însuşirea fără echivalent a unei părţi din munca producătorilor nemijlociţi de către cei ce dispun de mijloace de producţie. 2. Exploataţie. 3.… …   Dicționar Român

  • samavolnic — SAMAVÓLNIC, Ă, samavolnici, ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind şi încălcând voinţa şi drepturile altora; (despre acţiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol nâi.… …   Dicționar Român

  • alcoolic — ALCOÓLIC, Ă, alcoolici, ce, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care conţine alcool. 2. s.m. şi f. Persoană care consumă în mod abuziv băuturi alcoolice; beţiv. [pr.: co o ] – Din fr. alcoolique. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • citatomanie — CITATOMANÍE s.f. Mania de a cita (2) cu orice prilej. – Citat + manie. Trimis de hai, 21.05.2004. Sursa: DEX 98  citatomaníe s. f., art. citatomanía, g. d. citatomaníi, art. citatomaníei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… …   Dicționar Român

  • despotic — DESPÓTIC, Ă, despotici, ce, adj. (Despre o faptă, un regim, o lege) De despot, caracteristic despoţilor; tiranic, dictatorial, samavolnic; (despre oameni) care se comportă ca un despot; absolut, arbitrar (2). – Din fr. despotique. Trimis de RACAI …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”