descăleca


descăleca
DESCĂLECÁ, descálec, vb. I. intranz. 1. A coborî, a se da jos de pe cal. 2. (Termen folosit mai ales de cronicari în legătură cu întemeierea ţărilor româneşti) A se aşeza într-un loc, întemeind o ţară. [var.: descălicá vb. I] – lat. 'discaballicare.
Trimis de LauraGellner, 16.12.2008. Sursa: DEX '98

A descăleca ≠ a încăleca
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DESCĂLECÁ vb. (înv.) a pedestri. (A descăleca de pe cal.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

descălecá vb., ind. prez. 1 sg. descálec, 3 sg. şi pl. descálecă; ger. descălecând
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A DESCĂLECÁ descálec intranz. 1) A se da jos de pe cal. 2) A se stabili definitiv într-un loc, punând începuturile unei ţări. 3) înv. A se opri pentru odihnă în cursul unui drum; a face un popas; a poposi. /<lat. discaballicare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

descălecá (descálec, descălecát), vb.1. A se da jos de pe cal. – 2. A popula, a se aşeza într-un loc determinat. – var. descălica. Mr. discalic. De la încăleca, după echivalenţa încuia-descuia, îmbrăca-desbrăca, etc. Totuşi, se are în vedere adesea posibilitatea unui lat. *dĭscaballĭāre (Candrea-Dens., 214; REW 1439; Tiktin; Candrea), cf. sp. descabalgar; ipoteză puţin probabilă, mai ales dacă se ţine seama de conservarea lui i aton. Cel de al doilea sens se datorează desigur unei influenţe turanice, căci se ştie că anumite seminţii turanice trăiau în corturi portabile şi că, pentru ele, "a descăleca" însemna a alege un loc pentru a-l popula provizoriu. – Der. descălecat, s.n. (acţiunea de a descăleca; întemeiere, colonizare); descălecător, s.m. (întemeietor); descălecătură, s.f. (înv., întemeiere).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • descãlecá — vb., ind. prez. 1 sg. descálec, 3 sg. şi pl. descálecã; ger. descãlecấnd …   Romanian orthography

  • descălecat — DESCĂLECÁT, descălecáturi, s.n. Descălecare. [var.: descălicát s.n.] – v. descăleca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  descălecát s. n., pl. descălecáturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • pedestri — PEDESTRÍ, pedestresc, vb. IV. refl. (înv.) A descăleca; a merge pe jos. – Din pedestru. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PEDESTRÍ vb. v. descăleca. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pedestrí vb …   Dicționar Român

  • descălecare — DESCĂLECÁRE, descălecări, s.f. Acţiunea de a descăleca şi rezultatul ei; coborâre de pe cal. ♦ (Termen folosit mai ales de cronicari) Aşezare, statornicire într un loc pentru a întemeia o ţară; descălecat, descălecătoare. [var.: descălicáre s.f.] …   Dicționar Român

  • descălecător — DESCĂLECĂTÓR, descălecători, s.m. (înv.) Întemeietor de ţară. [var.: descălicătór s.m.] – Descăleca + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  descălecătór s. m., pl. descălecătóri …   Dicționar Român

  • încăleca — ÎNCĂLECÁ, încálec, vb. I. 1. tranz. şi intranz. A (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra. ♢ expr. A încăleca pe nevoie = a ieşi din sărăcie, din lipsuri, din dificultăţi economice. ♦ p. anal. A se urca pe un …   Dicționar Român

  • descălecătoare — DESCĂLECĂTOÁRE s.f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Descălecare. [var.: descălicătoáre s.f.] – Descăleca + suf. ătoare. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  descălecătoáre s. f., g. d. art. descălecătórii Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • descălica — DESCĂLICÁ vb. I v. descăleca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • lăsa — LĂSÁ, las, vb. I. 1. tranz. A da drumul unui lucru sau unei fiinţe ţinute strâns. ♢ expr. A lăsa (cuiva) sânge = a face să curgă din corpul cuiva, printr o incizie, o cantitate de sânge. Lasă mă să te las, se spune despre un om indiferent, lipsit …   Dicționar Român

  • pedestru — PEDÉSTRU, Ă, pedeştri, stre, adj., s.m. 1. adj. (Astăzi rar) Care merge, care călătoreşte pe jos. ♦ (Adverbial) Pe jos, cu piciorul. 2. s.m. (înv.) Pieton. 3. adj. (Despre soldaţi, trupe etc.) Care se deplasează sau care acţionează (în luptă) pe… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.