descântător


descântător
DESCÂNTĂTÓR, -OÁRE, descântători, -oare, s.m. şi f., adj. (Persoană) care descântă, care face vrăji. – Descânta + suf. -ător.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

DESCÂNTĂTÓR s. v. vrăjitor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

descântătór adj. m., s. m., pl. descântătóri; f. sg. şi pl. descântătoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DESCÂNTĂT//ÓR descântătoroáre (descântătoróri, descântătoroáre) şi substantival Care se ocupă cu descântecul. /a descânta + suf. descântătorător
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • descânta — DESCÂNTÁ, descấnt, vb. I. 1. intranz. A rosti descântece însoţite de anumite gesturi magice pentru a obţine îndepărtarea unui farmec, vindecarea de o boală. ♦ tranz. A fermeca, a vrăji (rostind descântece). 2. tranz. A certa, a mustra, a bate la… …   Dicționar Român

  • vrăjitor — VRĂJITÓR, OÁRE, vrăjitori, oare, s.m. şi f. (Adesea fig.) Persoană care face vrăji (1), care se ocupă cu vrăjitoria. – Vrăji + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VRĂJITÓR s. 1. (rar) şaman, taumaturg, (pop.) descântător …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.