aburca
ABURCÁ, abúrc, vb. I. tranz. şi refl. (reg.) A (se) urca, a (se) sui căţărându-se, a (se) căţăra; a (se) ridica de jos, de la pământ. – et. nec. cf. urca.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ABURCÁ vb. v. căţăra, cocoţa, ridica, sui, urca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aburcá vb., ind. prez. 1 sg. abúrc, 3 sg. şi pl. abúrcă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ABURCÁ abúrc tranz. 1) A face să se aburce. 2) (greutăţi mari) A ridica, depunând eforturi mari. aburca sacul plin în spate. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ABURCÁ mă abúrc intranz. A se urca cu greu; a se căţăra. aburca în copac. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

aburcá (-c, át), vb.1. A urca, a sui. – 2. A urca, a ridica. Dintr-un der. vulg. al lat. ŏrior, cf. urca. S-ar putea pleca de la *aboricare; însă dificultatea conservării lui b intervocalic este mare, aproape de nerezolvat. Se poate datora unei reduplicări, rezultat al unui b protetic *bŏrĭcāre de la *ŏrĭcāre, (precum *burere, bustum de la urere), sau al unei compuneri cu ad. Cealaltă ipoteză, emisă de Puşcariu, ZRPh., XXXI, 616 şi acceptată de DAR şi REW 606, pleacă de la lat. *arboricare < arbor. Explicaţia nu convinge, nu numai datorită ciudăţeniei imaginii, ci şi pentru că nu se ţine seama de evidenta identitate a lui aburca cu urca şi, prin urmare, de necesitatea de a le găsi o origine comună.
Trimis de blaurb, 22.03.2006. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • aburcá — vb., ind. prez. 1 sg. abúrc, 3 sg. şi pl. abúrcã …   Romanian orthography

  • căţăra — CĂŢĂRÁ, cáţăr, vb. I. refl. A se sui, agăţându se pe un loc înalt (şi abrupt); a aburca. ♦ (Despre plante) A se prinde, a se fixa (cu cârcei) de ramuri, de ziduri etc. [var.: (reg.) acăţărá vb. I] – cf. a c ă ţ a. Trimis de valeriu, 06.12.2004.… …   Dicționar Român

  • coţobăni — coţobăní, coţobănésc, vb. IV refl. (reg.) 1. a se agăţa ca să ajungă mai sus; a se aburca, a se cocoţa. 2. a se căzni, a se trudi, a se opinti, a se îndârji. 3. a se răţoi, a se coţofeni, a înfrunta (pe cineva). Trimis de blaurb, 27.04.2006.… …   Dicționar Român

  • urca — URCÁ, urc, vb. I. 1. refl., intranz. şi tranz. A (se) deplasa dintr un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ intranz. şi refl. (Despre plante) A se prinde (cu… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”