decubit


decubit
DECUBÍT s.n. Poziţie a corpului când este întins la orizontală. ♦ Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. – Din fr. décubitus, lat. decubitus.
Trimis de dante, 13.07.2004. Sursa: DEX '98

decúbit s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DECÚBIT n. 1) Poziţie a corpului când este întins pe orizontală. 2) Rană cangrenată care apare uneori la bolnavii siliţi să stea mult timp culcaţi. /<fr. décubitus, lat. decubitus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DECUBÍT s.n. Poziţie orizontală a corpului. ♦ Rană cangrenată, care apare uneori la bolnavi (pe piele) în locul pe care sunt siliţi să stea culcaţi mai mult timp. [var. decubitus s.n. / < fr. décubitus, lat. decubitus < cubare – a fi culcat].
Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DN

DECÚBIT s. n. poziţie orizontală relaxantă a corpului. (< fr. décubitus, lat. decubitus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • decúbit — de|cú|bit Mot Pla Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • supinaţie — SUPINÁŢIE, supinaţii, s.f. Mişcare de rotaţie a antebraţului care apropie mâna de axul median al corpului. ♦ Poziţie a antebraţului şi a mâinii rezultând din mişcarea descrisă mai sus. – Din fr. supination. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • decubitus — DECÚBITUS s.n. v. decubit. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN …   Dicționar Român

  • procubitus — PROCÚBITUS s. n. (med.) poziţie a corpului culcat pe burtă; decubit ventral. (< fr. procubitus) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.