căcătură


căcătură
CĂCĂTÚRĂ, căcătúri, s.f. Scaun (III), rezultatul defecării. (din căca)
Trimis de tavi, 19.12.2004. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cacatura — s.f. [der. di cacare ], volg., non com. [il prodotto del defecare] ▶◀ [➨ cacca(1)] …   Enciclopedia Italiana

  • cacatura — ca·ca·tù·ra s.f. 1. BU volg., defecazione 2. CO escremento di insetti; cacatura di mosca, anche fig., macchiolina o cosa piccolissima {{line}} {{/line}} DATA: av. 1306 …   Dizionario italiano

  • cacatura — pl.f. cacature …   Dizionario dei sinonimi e contrari

  • căca — CĂCÁ vb. v. defeca, ieşi. Trimis de siveco, 25.09.2008. Sursa: Sinonime  CĂCÁ, cac, vb. I. intranz. (câteodată şi tranz.) şi refl. A defeca (2). (meglenorom., macedorom. cac, istrorom. cąc; < lat. cacāre (Puşcariu); …   Dicționar Român

  • cacca — (region. caca) s.f. [affine a cacare ], fam. 1. [il prodotto del defecare, spec. nel linguaggio infantile] ▶◀ (volg.) cacata, (volg., non com.) cacatura, Ⓣ (fisiol.) defecazione, Ⓣ (fisiol.) deiezioni, escrezione, Ⓣ (fisiol.) feci, (volg.) merda …   Enciclopedia Italiana


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.