cârmui


cârmui
CÂRMUÍ, cârmuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) guverna, a (se) administra. 2. tranz. (Rar) A conduce cu ajutorul cârmei. – Cârmă + suf. -ui.
Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98

CÂRMUÍ vb. 1. v. conduce. 2. v. domni. 3. v. administra.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

CÂRMUÍ vb. v. cârmi, coti, vira.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cârmuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmuiésc, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârmuiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CÂRMU//Í cârmuiiésc tranz. (state, popoare, instituţii etc.) A dirija, stând la cârmă; a guverna. /cârma + suf. cârmuiui
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cârmuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârmuiésc, 1 pl. cârmuím, imperf. 3 sg. cârmuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârmuiáscã …   Romanian orthography

  • cârmuire — CÂRMUÍRE, cârmuiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – v. cârmui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÂRMUÍRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administraţie. 4 …   Dicționar Român

  • ocârmui — OCÂRMUÍ, ocârmuiesc, vb. IV. tranz. (înv.) A cârmui, a conduce, a guverna; a administra. [var.: otcârmuí vb. IV.] – cf. sl. o c r ŭ m i t i. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  OCÂRMUÍ vb …   Dicționar Român

  • administra — ADMINISTRÁ, administrez, vb. I. tranz. 1. A conduce, a cârmui; a gospodări o întreprindere, o instituţie etc. 2. A da unui bolnav un anumit medicament. ♦ (ir.) A trage o bătaie. 3. (jur.: în sintagma) A administra o probă = a folosi un mijloc de… …   Dicționar Român

  • cârmuitor — CÂRMUITÓR, OÁRE, cârmuitori, oare, s.m. şi f. Persoană care conduce, administrează o instituţie, care guvernează un stat etc. [pr.: mu i ] – Cârmui + suf. tor. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98  CÂRMUITÓR s., adj. 1. s. v. conducător …   Dicționar Român

  • guverna — GUVERNÁ, guvernez, vb. I. tranz. A conduce, a administra, a dirija un stat, un popor. ♦ (Rar) A conduce, a îndruma conduita cuiva. ♦ (gram.) A impune, a cere un anumit caz, o anumită construcţie. – Din fr. gouverner. Trimis de gall, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • oblădui — OBLĂDUÍ, oblăduiesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. tranz. şi refl. A (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna. ♦ intranz. A domni. 2. tranz. A proteja, a ocroti, a apăra. – Din sl. obladovati. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • birui — BIRUÍ, bírui, vb. IV. tranz. 1. A învinge, a înfrânge, a bate (un duşman, un adversar etc.) ♦ fig. A( şi) înfrâna, a( şi) stăpâni un sentiment, o pasiune etc. ♦ fig. A fi stăpânit, copleşit de un sentiment, de o emoţie etc. 2. (pop., mai ales în… …   Dicționar Român

  • chivernisi — CHIVERNISÍ, chivernisesc, vb. IV. (pop. şi fam.) 1. tranz. A administra, a conduce. 2. tranz. şi refl. A face economii; a agonisi. 3. refl. şi tranz. A ajunge sau a face să ajungă la o situaţie materială bună; a (se) căpătui, a (se) pricopsi. 4.… …   Dicționar Român

  • conduce — CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.