cununa


cununa
CUNUNÁ, cunún, vb. I. 1. refl. recipr. A se căsători (religios). 2. tranz. A declara pe miri căsătoriţi din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naş. ♦ (Despre părinţi) A-şi căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – lat. coronare.
Trimis de LauraGellner, 01.08.2004. Sursa: DEX '98

CUNUNÁ vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au cununa la biserică.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cununá vb., ind. prez. 1 sg. cunún, 3 sg. şi pl. cunúnă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CUNUNÁ cunún tranz. 1) (mirii) A declara căsătoriţi, aşezând cununa pe cap. 2) A asista la o cununie în calitate de naş. /<lat. coronare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CUNUNÁ mă cunún intranz. A-şi consfinţi căsătoria prin cununie. /<lat. coronare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cunună — CUNÚNĂ, cununi, s.f. 1. Împletitură în formă circulară, făcută din flori, frunze sau ramuri (care se pune pe cap). ♢ expr. A sta cunună împrejurul cuiva = (despre un grup de persoane) a sta împrejurul cuiva, formând un cerc închis. Cunună de raze …   Dicționar Român

  • cununare — CUNUNÁ vb. v. încorona, încununa, răsplăti, recompensa. Trimis de siveco, 06.07.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • coroană — COROÁNĂ, coroane, s.f. 1. Podoabă în formă de cerc făcută din flori şi frunze, cu care se încununează capul; cunună. ♦ fig. Încununare. ♦ Cunună de flori sau de frunze (naturale sau artificiale) care se depune ca omagiu la mormântul cuiva. 2.… …   Dicționar Român

  • cununie — CUNUNÍE, cununii, s.f. 1. Căsătorie (religioasă). ♢ loc. adj. Cu cununie = (despre soţ sau soţie) căsătorit religios. ♢ expr. A lua (pe cineva) cu cununie = a se căsători cu cineva (religios). 2. (concr.) Cunună (3). ♢ expr. A( şi) pune cununiile …   Dicționar Român

  • încununa — ÎNCUNUNÁ, încununez, vb. I. tranz. 1. A aşeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălţare la o demnitate etc., a încorona; p. ext. a aşeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană. 2. fig. A desăvârşi o activitate, o operă etc.; a… …   Dicționar Român

  • diademă — DIADÉMĂ, diademe, s.f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal preţios şi împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanţi ai bisericii şi, în reprezentările plastice, de anumite divinităţi; podoabă făcută din… …   Dicționar Român

  • cununiţă — CUNUNÍŢĂ, cununiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui cunună. 2. (bot.) Ciritel. – Cunună + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUNUNÍŢĂ s. 1. coroniţă. (O cununiţă de flori.) 2. (bot.; Spiraea ulmifolia) (reg.) caprifoi, taulă,… …   Dicționar Român

  • funie — FÚNIE, funii, s.f. 1. Frânghie1. ♢ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ♢ expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului =… …   Dicționar Român

  • ghirlandă — GHIRLÁNDĂ, ghirlande, [(pop.) ghirlănzi]. s.f. Împletitură decorativă în formă de lanţ sau de cunună, făcută din frunze, flori (şi fructe). ♦ Element ornamental, în arhitectură şi în artele decorative, având aspectul unei astfel de împletituri.… …   Dicționar Român

  • laureat — LAUREÁT, Ă, laureaţi, te, s.m. şi f. Persoană, colectiv etc. care a obţinut un premiu pentru merite remarcabile în domeniul ştiinţei, al literaturii, al artei etc. ♢ (Adjectival) Colectiv laureat. [pr.: la u re at] – Din fr. lauréat, lat.… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.