cunoştinte


cunoştinte
cunoştínte s.m. (înv.) persoană cunoscută, cunoştinţă.
Trimis de blaurb, 23.10.2008. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cultură — CULTÚRĂ, culturi, s.f. 1. Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori. ♦ Faptul de a poseda cunoştinţe variate în diverse domenii; totalitatea acestor cunoştinţe;… …   Dicționar Român

  • enciclopedie — ENCICLOPEDÍE, enciclopedii, s.f. 1. Tip de lucrare lexicografică de proporţii diferite care tratează sistematic termeni de bază (nume comune şi proprii), noţiuni din toate domeniile sau dintr un anumit domeniu de cunoştinţe, fie în ordine… …   Dicționar Român

  • studiu — STÚDIU, studii, s.n. 1. Acţiunea de a studia (1); muncă intelectuală susţinută depusă în vederea însuşirii de cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu. ♦ spec. Însuşire de cunoştinţe ştiinţifice; învăţătură. ♢ expr. A şi face studiile = a… …   Dicționar Român

  • erudit — ERUDÍT, Ă, erudiţi, te, adj. (Adesea substantivat) Care posedă cunoştinţe temeinice şi vaste în urma unor studii îndelungate; savant, învăţat. ♦ (Despre opere ştiinţifice) Care dovedeşte cunoştinţe vaste şi aprofundate. – Din fr. érudit, lat.… …   Dicționar Român

  • savant — SAVÁNT, Ă, savanţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj., s.m. şi f. (Persoană) cu cunoştinţe vaste şi temeinice, care creează în domeniul ştiinţei; erudit. 2. adj. Care conţine multă ştiinţă, care denotă ştiinţă sau, p. ext., artă, pricepere, măiestrie …   Dicționar Român

  • ştiinţă — ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor.… …   Dicționar Român

  • asimila — ASIMILÁ vb. a dobândi, a şi însuşi, a învăţa. (A asimila noi cunoştinţe.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  asimilá vb., ind. prez. 1 sg. asimiléz, 3 sg. şi pl. asimileáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • enciclopedist — ENCICLOPEDÍST, Ă, enciclopedişti, ste, subst., adj. 1. s.m. pl. Nume dat gânditorilor, savanţilor şi scriitorilor francezi precursori ai Revoluţiei Franceze de la sfârşitul sec. XVIII, care s au grupat în scopul editării unei enciclopedii. 2. adj …   Dicționar Român

  • expert — EXPÉRT, Ă, experţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoştinţe temeinice într un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ spec. Persoană competentă într un anumit domeniu, numită de un organ de stat… …   Dicționar Român

  • formaliza — FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. 1. tranz. A realiza o formalizare. 2. refl. A se supăra, a se simţi jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politeţe. – Din fr. formaliser. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  formalizá vb., ind …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.