cucuiat


cucuiat
CUCUIÁT, -Ă, cucuiaţi, -te, adj. (reg.) 1. (Despre păsări) Moţat; (despre pui de animale cornute) căruia încep să-i crească coarnele. 2. (Despre oameni) Cocoţat pe ceva. [pr.: -cu-iat] – Cucui + suf. -at.
Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CUCUIÁT adj. v. moţat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

cucuiát adj. m., pl. cucuiáţi; f. sg. cucuiátă, pl. cucuiáte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CUCUIÁ//T cucuiattă (cucuiatţi, cucuiatte) 1) (despre păsări) Care are un moţ în vârful capului; moţat. 2) (despre animale cornute tinere) Cărora încep să le răsară coarnele. [Sil. -cu-iat] /cucui + suf. cucuiatat
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ciubat — ciubát, ă, adj. (reg.) cucuiat. Trimis de blaurb, 12.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • cucui — CUCÚI, cucuie, s.n. 1. Umflătură la cap provocată de lovirea cu un corp tare. 2. (reg.) Moţ de pene la capul păsărilor. – lat. *cucullius (= cucullus). Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CUCÚI s. (med.) (Transilv.) coc, cocoş, modâlcă …   Dicționar Român

  • moţat — MOŢÁT, Ă, moţaţi, te, adj. 1. (Despre oameni şi animale) Care poartă moţ1 (1), cu moţ. ♦ fig. Care caută să iasă în evidenţă, care se crede superior; îndrăzneţ, cu gura mare. 2. Cu vârf ascuţit, ţuguiat. – v. moţa. Trimis de ana zecheru,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.