conta


conta
CONTÁ, contez, vb. I. intranz. 1. A se încrede în cineva, a se bizui pe cineva sau pe ceva, a spera în ajutorul cuiva sau a ceva. 2. A reprezenta o valoare, a avea însemnătate. 3. (înv.; cu determinări introduse prin prep. "cu") A ţine seama de cineva. – Din fr. compter, it. contare.
Trimis de Joseph, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CONTÁ vb. 1. v. baza. 2. v. bizui. 3. a interesa, (livr.) a importa. (Ce conta acest lucru, pe lângă altele mai importante?)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

contá vb., ind. prez. 1 sg. contéz, 3 sg. şi pl. conteáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CONT//Á contaéz intranz. 1) A pune temei; a se sprijini; a se fonda; a se baza. 2) A reprezenta o anumită valoare; a se impune prin calităţile sale; a valora; a preţui; a face; a consta. /<fr. compter, it. contare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONTÁ vb. I. intr. 1. A se întemeia, a se baza, a se bizui (pe cineva sau ceva). 2. A avea valoare, importanţă, însemnătate. [var. compta vb. I. / < it. contare, fr. compter].
Trimis de LauraGellner, 23.12.2004. Sursa: DN

CONTÁ vb. intr. 1. a se bizui (pe), a se încrede (în). 2. a avea valoare, însemnătate. 3. a înregistra conturile (1). (< it. contare, fr. compter)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Conta — Scientific classification Kingdom: Animalia Phylum: Chordata Class: Actinopterygii …   Wikipedia

  • Conta — ist der Familienname folgender Personen: Karl Friedrich Anton von Conta (1778–1850), deutscher Politiker Richard von Conta (1856–1941), deutscher Offizier, zuletzt General der Infanterie und Träger des Pour le Mérite (Militärorden) Richard Karl… …   Deutsch Wikipedia

  • conta — s. f. 1. Ato ou efeito de contar. 2. Execução e resultado de qualquer operação aritmética. 3. Cálculo. 4. Importância de uma despesa. 5. Papel em que se escreveu a conta. 6. Enumeração de débitos ou créditos, ou de ambos a par. 7. Saldo.… …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • conta — conta. (Del port. conta, cuenta). f. desus. cuenta …   Enciclopedia Universal

  • conta — (Del port. conta, cuenta). f. desus. cuenta …   Diccionario de la lengua española

  • conta — raconta …   Dictionnaire des rimes

  • conţă — cónţă, cónţe, s.f. (reg.) rămăşiţă de pânză; capăt zdrenţuros al pânzei. Trimis de blaurb, 23.04.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • conta — / konta/ s.f. [der. di contare ]. [il contare cose o persone] ▶◀ calcolo, computo, conteggio, enumerazione …   Enciclopedia Italiana

  • conta — 1cón·ta s.f. CO 1. spec. nei giochi dei bambini, conteggio per stabilire a chi tocca fare una determinata cosa: facciamo la conta per fare le squadre | estens., filastrocca con cui si scandisce tale conteggio 2. pop., conteggio, conto: conta dei… …   Dizionario italiano

  • conta- — cón·ta conf. che conta, che serve a contare: contachilometri, contagocce, contaminuti, contapassi | che, chi conta | che, chi racconta: contaballe, contafrottole, contastorie {{line}} {{/line}} ETIMO: da contare …   Dizionario italiano


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.