conduce


conduce
CONDÚCE, condúc, vb. III. 1. tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. tranz. A însoţi pe cineva. 4. tranz. A dirija mersul unui vehicul, al unei maşini etc. [Perf. s. conduséi, part. condus] – Din lat. conducere.
Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX '98

CONDÚCE vb. 1. a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (înv. şi pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Ştefan cel Mare a conduce cu faimă Moldova.) 2. v. administra. 3. v. comanda. 4. v. prezida. 5. v. dirija. 6. v. călăuzi. 7. v. îndruma. 8. v. ghida. 9. v. sfătui. 10. v. însoţi. 11. v. duce. 12. v. dirija. 13. v. şofa. 14. v. mâna.
Trimis de siveco, 09.10.2007. Sursa: Sinonime

condúce vb. → duce
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A CONDÚCE condúc tranz. 1) (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de şef; a orienta, stând în frunte; a dirija. 2) (persoane) A urma în calitate de însoţitor; a însoţi; a întovărăşi; a acompania. 3) (persoane) A însoţi pe parcursul unui drum (din politeţe, pentru siguranţă etc.); a petrece. 4) (vehicule) A face să meargă într-o anumită direcţie (printr-o acţiune continuă). 5) fig. (discuţii) A supraveghea în calitate de responsabil. /<lat. conducere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CONDÚCE mă condúc intranz. A avea în imediata apropiere, conformându-se; a se călăuzi; a se orienta. conduce de litera legii. /<lat. conducere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CONDÚCE vb. III. 1. tr. A fi în frunte, a îndruma un grup de oameni, o instituţie, un sector al treburilor publice, o activitate etc., având asupra sa întreaga răspundere în domeniul respectiv. ♦ (fig.) A dirija o discuţie; a călăuzi, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 2. refl. A se comporta, a se orienta (după anumite norme, principii etc.). 3. tr. A călăuzi, a însoţi pe cineva (arătându-i drumul). 4. tr. A dirija mişcarea, mersul unui vehicul. [P.i. condúc, perf.s. -dusei, part. -dus. / < lat. conducere].
Trimis de LauraGellner, 11.04.2006. Sursa: DN

condúce (condúc, condús), vb.1. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. – 2. A dirija. – 3. A însoţi pe cineva. – 4. (refl.) A se comporta. lat. conducere (sec. XIX), cu accepţiile fr. conduire. – Der. conducător, s.m. (director, căpetenie, şef); conducătorie, s.f. (conducere, şefie); conductor, s.m. (căpetenie, călăuză), din fr. conducteur; conductă, s.f. (ţeavă, ţevărie), format pe baza fr. conduite; conduită, s.f. (conduită; comportament), din fr. conduite; conductibil, adj., din fr.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

CONDÚCE vb. I. tr. 1. a îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie. ♢ (sport) a fi în fruntea clasamentului. 2. (fig. a dirija o discuţie; a călăuzi, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri. 3. a acompania, a însoţi pe cineva. 4. a dirija mişcarea, mersul unui vehicul; a şofa. II. refl. a se comporta, a se orienta (după). (< lat. conducere)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • Conduce — Con*duce , v. i. [imp. & p. p. {Conduced}; p. pr. & vb. n. {Conducing}.] [L. conducere to bring together, conduce, hire; con + ducere to lead. See {Duke} and cf. Conduct, n., {Cond}.] To lead or tend, esp. with reference to a favorable or… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Conduce — Con*duce , v. t. To conduct; to lead; to guide. [Obs.] [1913 Webster] He was sent to conduce hither the princess. Sir H. Wotton. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • conduce — I verb abet, advance, aid, assist, augment, bring about, bring on, cause, conducere, contribute toward, cooperate, effect, encourage, expedite, favor, foment, foster, incline to, increase the chances, influence, lead to, make probable, predispose …   Law dictionary

  • conduce to — index cause Burton s Legal Thesaurus. William C. Burton. 2006 …   Law dictionary

  • conduce — (v.) c.1400, from L. conducere to lead or bring together, contribute, serve, from com together (see COM (Cf. com )) + ducere to lead (see DUKE (Cf. duke) (n.)) …   Etymology dictionary

  • conduce — [kən do͞os′, kəndyo͞os′] vi. conduced, conducing [ME conducen < L conducere < com , together + ducere, to lead: see DUCT] to tend or lead (to an effect); contribute …   English World dictionary

  • conduce — intransitive verb (conduced; conducing) Etymology: Middle English, to conduct, from Latin conducere to conduct, conduce, from com + ducere to lead more at tow Date: 1528 to lead or tend to a particular and often desirable result ; contribute …   New Collegiate Dictionary

  • conduce — conducer, n. conducible, adj. /keuhn doohs , dyoohs /, v.i., conduced, conducing. to lead or contribute to a result (usually fol. by to or toward): qualities that conduce to success. [1350 1400; ME < L conducere to lead, bring together, equiv. to …   Universalium

  • conduce to — formal help to bring about. → conduce …   English new terms dictionary

  • conduce — verb (conduce to) formal help to bring about. Origin ME: from L. conducere (see conduct) …   English new terms dictionary


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.