comânji


comânji
comânjí, comânjésc, vb. IV (reg.) a (se) murdări; a (se) unge; a (se) tăvăli.
Trimis de blaurb, 22.04.2006. Sursa: DAR

comînjí (-jésc, -ít), vb. – A murdări, a mînji, a spurca. – var. (Mold.) tămînji. Origine expresivă, plecînd de la mînji. Pentru valoarea expresivă a compunerii pe baza lui co-, cf. cofleşi, faţă de fleaşcă, copleşi, faţă de pleoşti, şi probabil de cotropi. După Philippide, ZRPh., XXXI, 304, din lat. commingĕre "a murdări cu urină", opinie acceptată de Puşcariu, Dacor., IV, 1350 şi REW 2085 şi reprodusă cu rezerve în DAR. Cuvîntul este rar, în Trans. – Der. comînjeală, s.f. (murdărie).
Trimis de blaurb, 20.05.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.