combina

combina
COMBINÁ, combín, vb. I. 1. tranz. A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. ♦ (fam.) A plănui, a chibzui. 2. tranz. şi refl. A (se) uni (atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) printr-o reacţie chimică, dând naştere unei substanţe compuse. – Din fr. combiner, lat. combinare.
Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX '98

COMBINÁ vb. 1. v. îmbina. 2. v. asorta. 3. v. amesteca.
Trimis de siveco, 04.11.2007. Sursa: Sinonime

combiná vb., ind. prez. 1 sg. combín, 3 sg. şi pl. combínă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A COMBINÁ combín tranz. 1) (lucruri, elemente eterogene) A uni într-o anumită ordine. 2) (planuri, intenţii, idei etc.) A reprezenta în minte; a urzi; a plăsmui; a plămădi. 3) A face să se combine. /<fr. combiner, lat. combinare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE COMBINÁ se combínă intranz. (despre atomi, molecule sau radicali ai unor substanţe) A se uni printr-o reacţie chimică, formând un compus. /<fr. se combiner, lat. combinare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

COMBINÁ vb. I. tr. a îmbina, a împreuna. ♢ (fam.) a plănui în gând; a urzi. II. tr., refl. a (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. (
Trimis de raduborza, 29.05.2006. Sursa: MDN

COMBINÁ vb. I. tr. A îmbina, a împreuna. ♦ tr., refl. A (se) uni printr-o reacţie chimică, dând naştere unui corp compus. [P.i. combín. / < fr. combiner, cf. it., lat. combinare].
Trimis de LauraGellner, 30.03.2006. Sursa: DN

combiná (combín, combinát), vb. – A îmbina, a împreuna, a potrivi lucruri diferite. fr. combiner. – Der. combinabil, adj.; combinaţi(un)e, s.f. (îmbinare, reunire; întîlnire de dragoste); combinezon, s.n., din fr. combinaison; combinagiu, s.m. (arg., crai, muieratic).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.