comandir


comandir
COMANDÍR, comandiri, s.m. (înv.) Comandant. – Din rus. komandir.
Trimis de hai, 07.07.2004. Sursa: DEX '98

COMANDÍR s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, şef.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

comandír s. m., pl. comandíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • comanda — COMANDÁ, cománd, vb. I. tranz. 1. (mil.) A da un ordin sau un semnal pentru executarea unei mişcări, a unei aşezări etc.; a avea comanda unei unităţi armate sau a unei subdiviziuni a armatei. ♦ A porunci, a ordona. 2. A da în lucru (un obiect, o… …   Dicționar Român

  • comandant — COMANDÁNT, comandanţi, s.m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ♢ Comandant suprem = a) funcţie de comandant al forţelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forţelor armate, fie de către şeful… …   Dicționar Român

  • şef — ŞEF, – Ă, şefi, e, s.m. şi f. 1. Persoană care conduce o organizaţie, o instituţie etc.; conducător. ♦ Persoană superioară în grad sau în funcţie altei persoane, considerată în raport cu aceasta; superior. ♢ Şef de orchestră = dirijor. ♦ (fam.;… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.