abrupt
ABRÚPT, -Ă, abrupţi, -te, adj. 1. (Despre povârnişuri, prăpăstii etc.) Cu pantă repede, greu accesibil; accidentat, prăpăstios. 2. fig. (Despre stil) Fără legătură, inegal. 3. (Despre un organ) Târâtor, repent. – Din fr. abrupt, lat. abruptus.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

abrúpt, -ă I. adj. 1. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. 2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal. 3. (bot.; despre un organ) terminat brusc. II. s. n. formă de relief abruptă (I, 1). (< fr. abrupt, lat. abruptus)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

Abrupt ≠ domol, lin
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ABRÚPT adj. 1. drept, perpendicular, pieptiş, pieziş, prăpăstios, priporos, râpos, vertical, (rar) prăpăstuit, priporât, (pop.) oblu, (reg.) ponciş, prăvălat, prăvălatic, râpit, râpuros, ţărmuros, (prin Transilv.) priporiu, (prin Bucov.) pripos, (înv.) măluros, străminos. (Peretele abrupt al muntelui.) 2. repede. (Un traseu abrupt.)
Trimis de siveco, 08.01.2009. Sursa: Sinonime

abrúpt adj. m. (sil. mf. ab-), pl. abrúpţi; f. sg. abrúptă, pl. abrúpte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ABRÚP//T abrupttă (abruptţi, abruptte) 1) (despre maluri, povârnişuri) Care este în pantă foarte înclinată; aproape vertical. 2) fig. (despre stil) Care nu are legătură între idei. [Sil. ab-rupt] /<lat. abruptus, fr. abrupt
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ABRÚPT, -Ă adj. 1. (Despre povârnişuri) Cu pantă foarte înclinată; accidentat, prăpăstios. 2. (Despre stil) Fără legătură; aspru; inegal. 3. (bot.; despre un organ) Repent, târâtor. // s.n. (geol.) Orizont (3) [în DN] dur de gresii şi calcare, cu înclinare foarte mare, în regiunile cu climă aridă. [cf. lat. abruptus, fr. abrupt].
Trimis de LauraGellner, 28.01.2006. Sursa: DN

!abrúpt1 (a-brupt) adj. m., pl. abrúpţi; f. abrúptă, pl. abrúpte
Trimis de CristinaDianaN, 27.09.2006. Sursa: DOOM 2

*abrúpt2 (a-brupt) s. n., pl. abrúpturi
Trimis de CristinaDianaN, 27.09.2006. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Synonyms:

Look at other dictionaries:

  • abrupt — abrupt, e [ abrypt ] adj. et n. m. • 1512; lat. abruptus, de rumpere « rompre » 1 ♦ Dont la pente est quasi verticale (comme rompue). ⇒ accore, escarpé, 5. pic (à). « L abrupt rocher de la Sainte Victoire » (Barrès). Versant abrupt d une montagne …   Encyclopédie Universelle

  • abrupt — Adj plötzlich, jäh erw. fremd. Erkennbar fremd (18. Jh.) Entlehnung. Entlehnt aus l. abruptus, dem PPP. von l. abrumpere abreißen, losreißen , aus l. rumpere (ruptum) reißen, zerbrechen und l. ab von weg .    Ebenso nndl. abrupt, ne. abrupt, nfrz …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Abrupt — Ab*rupt , a. [L. abruptus, p. p. of abrumpere to break off; ab + rumpere to break. See {Rupture}.] 1. Broken off; very steep, or craggy, as rocks, precipices, banks; precipitous; steep; as, abrupt places. Tumbling through ricks abrupt, Thomson.… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • abrupt — abrupt, te (a bru pt, pt ) adj. 1°   Qui est en pente rapide et comme rompu. Montagnes abruptes. La pente abrupte diffère de la pente roide, en ce que celle là ne permet pas une ligne droite et que l autre la permet. 2°   Fig. Style abrupt, style …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Abrupt — Ab*rupt , n. [L. abruptum.] An abrupt place. [Poetic] Over the vast abrupt. Milton. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • abrupt — abrupt·ly; abrupt; abrupt·ness; …   English syllables

  • abrupt — [adj1] rude or brief in manner blunt, brusque, crude, crusty, curt, direct, discourteous, gruff, impetuous, impolite, matter of fact, rough, short, snappy, snippy, uncivil, ungracious; concept 542 Ant. calm, kind, nice abrupt [adj2] happening… …   New thesaurus

  • abrupt — Adj. (Aufbaustufe) ohne Vorwarnung geschehend, plötzlich Synonyme: auf einmal, ruckartig, schlagartig, überraschend, unerwartet, unvermittelt, unvermutet, unversehens jäh (geh.) Beispiel: Der Fahrer hat abrupt gebremst. Kollokation: ein abruptes… …   Extremes Deutsch

  • Abrupt — Ab*rupt , v. t. To tear off or asunder. [Obs.] Till death abrupts them. Sir T. Browne. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Abrúpt — (lat.), abgebrochen, zusammenhanglos …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”