clasa


clasa
CLASÁ, clasez, vb. I. tranz. 1. A aranja, a împărţi, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ refl. A obţine un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din fr. classer.
Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CLASÁ vb. 1. v. aranja. 2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a clasa al şaptelea la concurs.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

clasá vb., ind. prez. 1 sg. claséz, 3 sg. şi pl. claseáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A CLAS//Á clasaéz tranz. 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza în clase sau în categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A aşeza într-o anumită ordine; a aranja; a ordona; a orândui; a dispune; a aşeza. 3) (procese penale) A considera ca fiind încheiat din lipsă de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradării sau a învechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o clasă); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE CLAS//Á mă clasaéz intranz. A obţine un anumit loc într-un clasament. /<fr. classer
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CLASÁ vb. I. tr. 1. A aranja, a ordona, a rândui (pe clase, pe categorii etc.); a grupa, a ordona ceva într-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl. A obţine un anumit loc într-un clasament, la o întrecere etc. 2. (jur.) A înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor. [< fr. classer, cf. it. classare].
Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DN

CLASÁ vb. I. tr. 1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare. ♢ a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. 2. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor. II. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament. (< fr. classer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • clasă — CLÁSĂ, clase, s.f. 1. Grup (mare) de obiecte, de elemente, de fiinţe, de fenomene care au însuşiri comune. 2. (De obicei cu determinarea socială ) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice şi sociologice. ♢ loc. adj. De clasă …   Dicționar Român

  • clasá — vb., ind. prez. 1 sg. claséz, 3 sg. şi pl. claseázã …   Romanian orthography

  • clásã — s. f., g. d. art. clásei; pl. cláse …   Romanian orthography

  • CLASA — clausa …   Abbreviations in Latin Inscriptions

  • classified — clas·si·fied || klæsɪfaɪd adj. grouped, sorted, systematically arranged; secret, confidential clas·si·fy || klæsɪfaɪ v. group, sort, arrange systematically; make confidential …   English contemporary dictionary

  • classic — clas·sic || klæsɪk n. creation that serves as an example to be followed (outstanding piece of art, excellent book, etc.); something worth remembering; something traditional adj. excellent; timeless; traditional; serving as a model (in art and… …   English contemporary dictionary

  • classical — clas·si·cal || klæsɪkl adj. excellent; timeless; traditional; serving as a model (in art and literature); of or pertaining to Greek and Roman antiquities …   English contemporary dictionary

  • classicism — clas·si·cism || klæsɪsɪzÉ™m n. principles of classic literature and art; style of literature and art characterized by simplicity and balance …   English contemporary dictionary

  • classicist — clas·si·cist || klæsɪsɪst n. classical scholar, advocate of the study of the ancient classics …   English contemporary dictionary

  • classicists — clas·si·cist || klæsɪsɪst n. classical scholar, advocate of the study of the ancient classics …   English contemporary dictionary


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.