clarobscur


clarobscur
CLAROBSCÚR, (2) clarobscururi, s.n. 1. Procedeu grafic şi pictural cu ajutorul căruia se obţine redarea volumelor prin distribuirea gradată a umbrei şi a luminii sau prin efecte de contrast puternice. 2. Gravură în lemn realizată în mai multe nuanţe ale aceleiaşi culori. – După fr. clair-obscur.
Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

clarobscúr s. n. (sil. mf. clar-), pl. clarobscúruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CLAROBSCÚR n. 1) (în pictură şi grafică) Procedeu de distribuire gradată a luminii şi a umbrelor pentru a obţine efectul dorit. 2) Gravură în lemn realizată în mai multe nuanţe ale aceleiaşi culori. /clar + obscur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CLAROBSCÚR, -Ă adj. (pict.) Care cuprinde zone de umbră şi de lumină în contrast puternic. // s.n. Efect artistic de contrast produs prin distribuţia luminii şi a umbrei profunde într-un tablou. ♦ Pictură monocromă care, pentru a obţine efect, foloseşte contrastul dintre lumină şi umbră. [După it. chiaroscuro, fr. clair-obscur].
Trimis de LauraGellner, 19.12.2004. Sursa: DN

CLAROBSCÚR s. n. procedeu grafic şi pictural de distribuire a luminii şi a umbrelor, pentru a obţine treceri gradate şi efecte de contrast puternic. ♢ pictură sau gravură monocromă realizată prin acest procedeu. (după fr. clairobscur)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • clarobscur — cla|robs|cur Mot Agut Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • clarobscúr — s. n. (sil. mf. clar ), pl. clarobscúruri …   Romanian orthography

  • luminism — LUMINÍSM1 s.n. Varietate de clarobscur în artele plastice. – Din fr. luminisme. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LUMINÍSM2 s.n. Iluminism. – Lumină + suf. ism (după iluminism). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • tenebros — TENEBRÓS, OÁSĂ, tenebroşi, oase, adj. (livr.) Întunecos, sumbru, obscur. ♦ (Substantivat, m.; la pl.) Grup de pictori italieni din sec. XVII, a căror pictură este caracterizată prin atmosferă întunecată şi prin treceri bruşte de la lumină la… …   Dicționar Român

  • clar — CLAR, Ă, clari, e, adj. 1. (Despre imagini vizuale) Care se distinge bine, desluşit; vizibil; (despre ape) limpede; (despre surse de lumină) care împrăştie o lumină limpede, strălucitoare. ♢ (Substantivat, n.) Clar de lună = lumină strălucitoare… …   Dicționar Român

  • impresionism — IMPRESIONÍSM s.n. Mişcare artistică apărută în a doua jumătate a sec. XIX, caracterizată prin renunţarea la contururile precise, la detalii, la clarobscur spre a reda cât mai sugestiv lumina (în pictură), prin modelarea fragmentară a suprafeţelor …   Dicționar Român

  • penumbră — PENÚMBRĂ, penumbre, s.f. 1. Zonă incomplet luminată, cuprinsă între zona umbrită şi cea luminoasă din spatele unui corp opac; p. gener, zonă slab luminată; semiobscuritate. 2. (pict.) Zonă de trecere între lumină şi umbră. – Din fr. pénombre. cf …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.