chiurcă


chiurcă
chiúrcă s.f. (înv.) beţişor cioplit dintr-un lemn tare, folosit la lustruirea zăbalei calului (la cavalerie).
Trimis de blaurb, 07.04.2006. Sursa: DAR

chiúrcă (-ci), s.f. – În cizmărie, lemn de netezit. Mag. türkő "corn" (DAR). – Der. chircui, vb. (a lustrui).
Trimis de blaurb, 02.04.2007. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • chiurcui — chiurcuí, chiurcuiésc, vb. IV (înv.) a lustrui cu chiurca (v.) zăbala calului (la cavalerie). Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.