cel


cel
CEL, CEA, cei, cele, adj. dem. (antepus), art., adj., pron. dem. I. adj. dem. (antepus) (pop.) (Arată că fiinţa sau lucrul desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe, în spaţiu sau în timp, de vorbitor). Ia în braţe cea căldare.expr. Cea (sau ceea) lume = lumea cealaltă; celălalt tărâm. II. art., adj. 1. (Precedă un adjectiv care determină un substantiv articulat sau un substantiv nume de persoană, nearticulat) Fruntea ta cea lată. Ştefan cel Mare. 2. (Precedă un numeral ordinal sau cardinal) Cele trei fete. Cel de-al treilea copac. 3. (Urmat de "mai" formează superlativul relativ) Cel mai bun. ♦ (În loc, adv.) Cel mult = a) maximum; b) în cazul cel mai favorabil, în cazul extrem. Cel puţin = a) minimum; b) măcar, barem. 4. (Substantivează adjectivul pe care îl precedă) Cel bogat. III. pron. dem. 1. (Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat, în spaţiu sau timp, de vorbitor). Cel de dincolo. ♢ (loc. subst.) Cel de sus = Dumnezeu. (pop.) Cel de pe comoară (sau cu coarne) = dracul. (Intră în formarea unui pronume relativ compus). 2. Cel ce = care. [gen.-dat. sg. Celui, celei, gen.-dat. pl. celor] – Din acel, acea (cu afereza lui a prin fonetică sintactică).
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

CEL adj., pron. 1. adj. acel. 2. adj., pron. (pop.) ăl. (cel mai mare.)
Trimis de siveco, 27.03.2008. Sursa: Sinonime

CELE ZECE PORÚNCI s. (bis.) decalogul (art.).
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

cel adj. m. (antepus), art. m., g.-d. célui, pl. cei; f. sg. ceá, g.-d. célei, pl. céle; g.-d. m. şi f. célor
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CEL1 cea (cei, céle) pron. dem. pop. v. ACEL. ♢ Cel ce persoana sau obiectul care. Toate cele (sau celea) tot ce e necesar. Cel de sus Dumnezeu. Cel cu coarne dracul. /Din acel, aceea
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CEL2 cea (cei, céle) art. 1) (leagă un substantiv de determinativul lui ) Băiatul cel frumos. Ştefan cel Mare. 2) (realizează substantivarea adjectivelor) Cel harnic este apreciat. Cei trei au plecat. 3) (serveşte la formarea superlativului relativ) Cel mai isteţ. ♢ Cel puţin minimum; măcar; barem. Cel mult a) maximum; b) în cel mai bun caz. Cel din urmă ultimul. În cele din urmă în sfârşit; în fine. (Toate) cele bune formulă de salut, rostită la despărţire. /Din acel, aceea
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

-CEL v. celo2.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

cel art. adj., pron. dem. – 1. Acela (indică persoane şi obiecte depărtate). – 2. Acela (indică, dintre două obiecte, pe cel mai îndepărtat). – 3. Serveşte pentru a pune în evidenţă, în cazul obiectelor cunoscute: doar ţi-i mai scutura din cele bătrîneţe (Alecsandri); ce-aţi mai auzit prin cele lume? (Pop Reteganul). – 4. Înainte de un adj.calificativ, evită repetiţia antecedentului; care din toate acele vorbe este cea adevărată (Creangă). – 5. Acela (în corelaţie cu ce). – 6. (art. def.) Stabileşte o corelaţie între s. şi atributul său (la început, pentru a distinge s. astfel determinat de alte obiecte identice sau asemănătoare): părintele vostru cela din ceriu (Vaarlam); toţi boierii cei mari şi cei mici (Ispirescu), (astăzi această nuanţă s-a pierdut). – 7. (art. def.) Stabileşte o corelaţie între un s. şi un num. ordinal: un punct se mişcă, cel întîi şi singur (Eminescu). – 8. (art. def.) Formează superlativul relativ, prin adăugarea sa la comparativ. – 9. Împreună cu adj., formează construcţii cu valoare de s.: cel de jos cu cel călare anevoie se învoiesc (I. Golescu). – Cele sfinte. – Cel de sus.Cel pierit (sifilis). Formă atonă redusă de la acel. Decl. ca acel. – Compară celalalt, adj. şi pron. dem. (al doilea; pl. ceilalţi), formă care prezintă numeroase var., datorită posibilităţii de a se uni cele două forme, cel şi cela, cu alte două forme, alt şi alalt, aceasta din urmă cu var. ălalt, alant şi ălant. Forme de bază: celalalt (f. cealaltă), gen. celuilalt (f. celeilalte), pl. ceilalţi (f. celelalte); gen. celorlalţi (f. celorlalte). Le corespund mr. alantu, anantu, megl. lalt, (la)lant. Puşcariu 54 se gîndeşte la o der. directă din lat. *illum illum alter; este însă probabil ca această compunere să fie rom.
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DER

-CÉL elem. "tumoare", "hernie". (< fr. -cèle, cf. gr. kele, umflătură)
Trimis de raduborza, 20.03.2009. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • cel — cel·a·don; cel·a·don·ite; cel·an·dine; cel·as·tra·ce·ae; cel·as·tra·ceous; cel·a·ture; cel·e·be·sian; cel·e·brant; cel·e·brat·er; cel·e·bra·tion; cel·e·bra·tive; cel·e·bra·tor; cel·e·bra·to·ry; cel·e·bret; cel·ery; cel·es·tite; cel·i·ba·cy;… …   English syllables

  • cel — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. mnż III, D. u; lm D. ów {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} planowy wynik każdego racjonalnego działania; to, do czego się dąży, o co się zabiega : {{/stl 7}}{{stl 10}}Bliski, realny,… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • CEL — may stand for: Carboxyl ester lipase or bile salt dependent lipase, an enzyme used in digestion Check engine light, a malfunction indicator lamp Chemin de Fer de l Etat Libanais, the national railway network of the Lebanon Communications and… …   Wikipedia

  • Cel. — Cel., Cél. сокр. от celesta, célesta …   Словарь иностранных музыкальных терминов

  • Cél. — Cel., Cél. сокр. от celesta, célesta …   Словарь иностранных музыкальных терминов

  • 'cel|lo — or cel|lo «CHEHL oh», noun, plural los. a musical instrument like a violin, but much larger and with a lower tone. It is held between the knees while being played and is supported on the floor by a peg or tail pin. Also, violoncello. ╂[short for… …   Useful english dictionary

  • cel|lo — or cel|lo «CHEHL oh», noun, plural los. a musical instrument like a violin, but much larger and with a lower tone. It is held between the knees while being played and is supported on the floor by a peg or tail pin. Also, violoncello. ╂[short for… …   Useful english dictionary

  • cel — Mot Monosíl·lab Nom masculí …   Diccionari Català-Català

  • cel·la — cel|·la Mot Pla Nom femení …   Diccionari Català-Català

  • cel — celluloid sheet for an animated cartoon, from CELLULOID (Cf. celluloid); became current by c.1990 when they became collectible …   Etymology dictionary


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.