canalie


canalie
CANÁLIE, canalii, s.f. Persoană care săvârşeşte o faptă josnică; mişel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.
Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX '98

CANÁLIE s. hahaleră, pramatie, puşlama, secătură.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

canálie s. f. (sil. -li-e), art. canália (sil. -li-a), g.-d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (sil. -li-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

CANÁLI//E canaliei f. Persoană care săvârşeşte fapte reprobabile; mişel. [art. canalia; G.-D. canaliei; Sil. -li-e] /<it. canaglia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

CANÁLIE s.f. Netrebnic, mişel, ticălos. [gen. -iei. / cf. it. canaglia, fr. canaille].
Trimis de LauraGellner, 14.03.2006. Sursa: DN

CANÁLIE s. f. netrebnic, mişel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • canálie — s. f. (sil. li e), art. canália (sil. li a), g. d. art. canáliei; pl. canálii, art. canáliile (sil. li i ) …   Romanian orthography

  • pramatie — PRAMÁTIE, pramatii, s.f. (fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, puşlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía. Trimis de oprocopiuc, 05.04.2004. Sursa: DEX 98  PRAMÁTIE s. v. canalie. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • caţaon — caţaón, caţaóni, s.m. (înv.) 1. grecotei (arendaş). 2. câine, canalie. Trimis de blaurb, 28.03.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • hahaleră — HAHALÉRĂ, hahalere, s.f. (fam.) Persoană lipsită de scrupule, fără caracter, neserioasă; pramatie. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HAHALÉRĂ s. v. canalie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  hahaléră s. f., g. d …   Dicționar Român

  • huideo — HUIDEÓ interj. Strigăt cu care se alungă porcii; p. ext. strigăt de ocară la adresa cuiva; huo. ♢ expr. (Substantivat) A lua pe cineva (sau a da cuiva) cu huideo = a huidui (pe cineva). [var.: uideó interj.] – cf. bg., scr. u j d o. Trimis de… …   Dicționar Român

  • mişel — MIŞÉL, EÁ, mişei, ele, adj., s.m. şi f. 1. (Om) de nimic, ticălos, nemernic; (om) laş, fricos. 2. (înv.) (Om) de condiţie modestă, de rând. 3. (înv. şi reg.) (Om) sărac, nevoiaş; (om) vrednic de plâns. 4. (înv. şi reg.) (Om) slab, bolnav, infirm; …   Dicționar Român

  • prapaloc — prapalóc, prapalóci, s.m. (reg.) om de nimic; secătură, lichea, canalie. Trimis de blaurb, 19.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • puşlama — PUŞLAMÁ, puşlamale, s.f. Om lipsit de caracter, prost crescut, care nu este capabil de nimic bun; lichea, secătură; om care trăieşte din expediente, neavând o ocupaţie serioasă, stabilă; derbedeu, haimana. – et. nec. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • secătură — SECĂTÚRĂ, secături, s.f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importanţă; fleacuri; mofturi. – Seca + suf. ătură. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SECĂTÚRĂ s. 1. v. canalie. 2. v. lichea.… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.