bălăcări


bălăcări
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. refl. şi intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. refl. recipr. şi tranz. fig. (fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-şi) cuvinte injurioase. cf. scr. b a l a k a t i.
Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98

bălăcărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. bălăcăreáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE BĂLĂCĂR//Í mă bălăcăriésc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi; a se sfădi. /<sb. balakati
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • bălăci — BĂLĂCÍ, bălăcesc, vb. IV. refl. şi intranz. A (se) juca, a se zbengui în apă (la scăldat); a (se) bălăcări (1), bleotocări (1). – Din bg. balakam. Trimis de paula, 02.02.2008. Sursa: DEX 98  BĂLĂCÍ vb. (reg.) a (se) ştiobâlcăi, (Mold.) a (se)… …   Dicționar Român

  • bălăcărie — BĂLĂCĂRÍE, bălăcării, s.f. (reg.) Vorbă injurioasă, trivială. – Bălăcări + suf. ie. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX 98  bălăcăríe s. f., art. bălăcăría, g. d. art. bălăcăríei; pl. bălăcăríi …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.