bălăbănit


bălăbănit
BĂLĂBĂNÍT1 s.n. Faptul de a (se) bălăbăni. – v. bălăbăni.
Trimis de paula, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BĂLĂBĂNÍT2, -Ă, bălăbăniţi, -te, adj. (Despre mers, paşi) Legănat; şovăitor. – v. bălăbăni.
Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX '98

bălăbănít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • titubant — TITUBÁNT, Ă, titubanţi, te, adj. (Franţuzism) Bălăbănit2, nesigur, tremurător. – Din fr. titubant. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  titubánt adj. m., pl. titubánţi; f. sg. titubántă, pl …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.