brâu


brâu
BRÂU, (I) brâie, (II) brâuri s.n. I. 1. Cingătoare lată de lână, de piele, de mătase etc. pe care o poartă ţăranii. ♦ Fâşie de ţesătură (de lână), de blană etc. pe care o poartă în jurul mijlocului (sub îmbrăcăminte) unii oameni suferinzi. ♦ Cingătoare lată pe care o poartă preoţii ca semn al unui grad ierarhic sau în timpul slujbei. 2. Parte a corpului omenesc pe care o încinge brâul (II); mijloc. 3. Ornament care înconjură uşile, ferestrele, faţadele etc. unei case. 4. Şir, lanţ (muntos, deluros etc.). II. (cor.) Brâuleţ (2). [var.: (pop.) brână s.f.] – cf. alb. b r e s, b r e z i.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BRÂU s. 1. cingătoare, (pop.) chingă, (înv. şi reg.) taftur, (reg.) brânaci, (Ban. şi Bucov.) frânghie. (Cu brâuul se strânge mijlocul.) 2. mijloc, talie. (Grâul îi venea până la brâu.) 3. v. brâuleţ. 4. v. dungă. 5. v. lanţ.
Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Sinonime

BRÂUL-LUI-DUMNEZÉU s. v. calea lactee, calea-laptelui, curcubeu.
Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: Sinonime

BRÂUL-MAICII-DÓMNULUI s. v. curcubeu.
Trimis de siveco, 04.03.2009. Sursa: Sinonime

BRÂUL-PÓPII s. v. calea lactee, calea-laptelui, curcubeu.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

BRÂUL-VÂNTULUI s. v. piedicuţă.
Trimis de siveco, 21.11.2007. Sursa: Sinonime

TÂRÂIE-BRÂU s. v. pierde-vară.
Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime

brâu (cingătoare, parte a corpului omenesc, ornament, şir) s. n., art. brâul; pl. brâie
Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic

brâu (dans) s. n., art. brâul; pl. brâuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

poále-n-brâu s. f. pl.
Trimis de siveco, 07.12.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

târâie-brâu s. m. invar.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BRÂU2 brâuri n. mai ales art. 1) Dans popular executat în cerc de către dansatori, care se prind unul de brâul altuia. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Monosilabic] /cuv. autoht.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

brîu (-îie), s.n.1. Cingătoare. – 2. Ornament, friză, mulură. – 3. Talie, mijloc. – 4. Dans tipic, în care cei care dansează se ţin de talie. – var. a pl. brîuri şi (înv.) brîne, brîni. Mr. brîn, bărnu, megl. brǫn. lat. brandeum "pînză de in" şi "bandă, cingătoare" pare a se fi contaminat cu lat. pannus "pînză", pînă s-a confundat complet cu formele contaminate *bran(e)um "bandă, cingătoare" şi pandea "pînză"; cf. Niermeyer 104, unde se menţionează prandeum. Din cea dintîi din aceste forme a rezultat rom. brîu, alb. bres, brez "cingătoare" (alb. mbren "a încinge"), şi din a doua rom. pînză. Atît alb. cît şi rom. presupun prototipul nazalizat (Rosetti, II, 111), de tipul *brenu- sau *branu-, care este considerat în mod tradiţional de origine autohtonă (Miklosich, Slaw.Elem., 9; Philippide, II, 701). Nu pare posibilă der. cuvîntului rom. pe baza alb., propusă de Meyer 46 şi Skok, Arch. rom., VIII, 150; după Skok, Z. für Ortsnamenforschung, I, 89, cuvîntul alb. conţine un suf. diminutival. Etimonul *brenum (Rosetti, Rhotacisme, 35), nu este clar. cf. şi brînză, pînză. Pierderea lui n (păstrat în pl. brîne şi în der.) se repetă în condiţii identice în grîu şi frîu, şi este greu de explicat, cf. grîu. Der. brînă, s.f. (friză), sing. analogic format pe baza pl., brînar, s.m. (frînghier); brîier, s.n. (tipar pentru muluri); brîneţ (var. bîrneaţă, bîrniţă), s.n. (curea; cingătoare; fîşie); brînişor, s.n. (curea; cordon); bîrnaş (var. bărnaş, bărnaci), s.n. (şiret); desbîrna, vb. (a descinge). Din rom. provine mag. bernice (Edelspacher 10).
Trimis de blaurb, 22.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Brau — ist der Name des Kirchenlieddichter Christian Ludwig Brau (1746–1777) eines Flüssigkeitsmaßes, siehe Brau (Einheit) Siehe auch: Brau Beviale in Nürnberg, Investitionsgütermesse für die internationale Getränkewirtschaft …   Deutsch Wikipedia

  • brauþa- — *brauþa , *brauþaz, *brauþja , *brauþjaz germ., Adjektiv: nhd. spröde, zerbrechlich?; ne. brittle, breakable; Rekontruktionsbasis: ae., mnd., ahd.; Etymologie: vergleiche idg. *bʰrē̆u (1) …   Germanisches Wörterbuch

  • brauþja- — *brauþja , *brauþjaz germ., Adjektiv: Verweis: s. *brauþa s. brauþa ; …   Germanisches Wörterbuch

  • Bräu — 〈n.11 od. 15〉 1. Brauereierzeugnis, das gebraute Getränk 2. Biermenge, die mit einem Male gebraut wird 3. Brauerei 4. Brauhaus 5. Schenke, brauereieigene Gastwirtschaft [→ brauen] * * * Bräu, das; [e]s, e u. s [mhd. briuwe = das Brauen, Gebrautes …   Universal-Lexikon

  • Brau — Surtout porté dans les Hautes Pyrénées (également 66, 11), devrait être un toponyme avec le sens de bourbier, lieu marécageux. On ne peut cependant totalement exclure le nom occitan brau (= jeune taureau) et l adjectif brau (= sauvage, dur) …   Noms de famille

  • brauþī- — *brauþī , *brauþīn germ., schwach. Femininum (n): nhd. Gebrechlichkeit; ne. weakness; Rekontruktionsbasis: anfrk., ahd.; Hinweis: s. *brauþa ; Etymologie: s. ing. *bʰrē̆u (1) …   Germanisches Wörterbuch

  • Brau — Brau, früher ein Großmaß der Brauereien, so in Hannover 43 Faß = 87,069 hl, in Bremen (Bräu) 45 Scheffel Malz von 71,125 Lit.; s. auch Gebräude …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • brau — brau·la; brau·ne·ria; …   English syllables

  • Brau — Brau, 1) so v.w. Gebräude; 2) Maß für Malz, 1 B. Malz = 45 Bremer od. Berliner Scheffel …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Brau — Brau, Malzmaß in Hannover = 172 Tonnen, = 876512 par. Kubikzoll …   Herders Conversations-Lexikon


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.