abjuraţie
abjuráţie s. f. abjurare. (< fr. abjuration, lat. abiuratio)
Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN

ABJURÁŢIE s. v. abjurare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

abjuráţie s. f., g.-d. art. abjuráţiei; pl. abjuráţii
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ABJURÁŢIE s.f. Abjurare. [cf. fr. abjuration, lat. abiuratio].
Trimis de LauraGellner, 11.12.2005. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • abjurare — ABJURÁRE, abjurări, s.f. Acţiunea de a abjura şi rezultatul ei. – v. abjura. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ABJURÁRE s. abjuraţie, lepădare, renegare. (abjurare a unei doctrine.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”