înnămolire

înnămolire
ÎNNĂMOLÍRE, înnămoliri, s.f. Acţiunea de a (se) înnămoli şi rezultatul ei; împotmolire. [var.: înnomolíre s.f.] – v. înnămoli.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNNĂMOLÍRE s. v. împotmolire.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înnămolíre s. f., g.-d. art. înnămolírii; pl. înnămolíri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.