înnăbuşire


înnăbuşire
ÎNNĂBUŞÍRE s.f. Acţiunea de a (se) înnăbuşi; sufocare; fig. reprimare.
Trimis de gall, 04.04.2008. Sursa: DLRM

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • năplăire — năplăíre, năplăíri, s.f. (reg.) 1. sufocare, înnăbuşire. 2. coşmar. Trimis de blaurb, 24.07.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.