înnegura


înnegura
ÎNNEGURÁ, înnegurez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu negură, cu ceaţă; a (se) întuneca. ♦ fig. (Despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) A căpăta o expresie tristă; a se întuneca. – În + negură.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

A (se) înnegura ≠ a (se) însenina, a (se) înveseli, a se învoioşa, a se lumina
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎNNEGURÁ vb. 1. v. înnora. 2. a se înceţoşa. (Vremea s-a înnegura.) 3. v. împăienjeni.
Trimis de siveco, 17.02.2009. Sursa: Sinonime

ÎNNEGURÁ vb. v. întrista, mâhni, posomorî.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înnegurá vb., ind. prez. 3 sg. înnegureáză
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNNEGUR//Á înneguraéz 1. tranz. A face să se înnegureze. 2. intranz. A apărea negură. /în + negură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNNEGUR//Á mă înneguraéz intranz. 1) A fi învăluit de negură. 2) A apărea negură. 3) (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se mâhni; a se înnora; a se posomorî; a se mohorî. 4) fig. (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înceţoşa; a se tulbura; a se întuneca. /în + negură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • posomorî — POSOMORÎ, posomorăsc, vb. IV. 1. refl. (Despre oameni sau despre faţa, privirea lor) A se întuneca, a se întrista. ♢ tranz. Vestea l a posomorât. ♦ A lua o înfăţişare severă; a se încrunta. ♦ fig. (Despre cer) A se acoperi cu nori; p. ext.… …   Dicționar Român

  • înceţoşa — ÎNCEŢOŞÁ, pers. 3 înceţoşează, vb. I. refl. A se lăsa ceaţă. ♦ fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + ceţos. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  A se înceţoşa ≠ a se limpezi Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Antonime …   Dicționar Român

  • înnegurare — ÎNNEGURÁRE, înnegurări, s.f. Faptul de a (se) înnegura; întunecare. – v. înnegura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  înneguráre s. f., g. d. art. înnegurării; pl. înnegurări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • pupăza — PUPĂZÁ vb. v. împăienjeni, înceţosa, înnegura, păienjeni, pupăi, tulbura, voala. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  pupăzá, pupăzéz, vb. I (reg.) 1. (în forma: pupăzi) a flecări, a pălăvrăgi. 2. (refl.) a se îmbăta. 3. (refl.) a sta… …   Dicționar Român

  • împăienjeni — ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjeneşte, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniş. 2. refl. fig. (Despre ochi sau vedere) A şi pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceaţă; a se înceţoşa. ♦… …   Dicționar Român

  • înnegurat — ÎNNEGURÁT, Ă, înneguraţi, te, adj. Acoperit de negură sau de ceaţă; întunecat; fig. (despre oameni, despre chipul sau despre privirea lor) întunecat, posomorât. – v. înnegura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNNEGURÁT adj. 1. v.… …   Dicționar Român

  • înnora — ÎNNORÁ, înnorez, vb. I. 1. intranz. şi refl. impers. (La pers. 3) A se ivi (mulţi) nori pe cer. ♦ (pop.; despre vreme, cer, lună, soare) A se întuneca din cauza norilor. 2. tranz. şi refl. fig. A (se) întrista, a (se) posomorî. ( …   Dicționar Român

  • însenina — ÎNSENINÁ, înseninez, vb. I. 1. refl. (Despre cer, vreme etc.; la pers. 3) A deveni senin. 2. refl. şi tranz. fig. (Despre oameni, p. ext. despre psihicul lor) A deveni sau a face să devină senin, liniştit, vesel; a (se) înveseli, a (se) lumina.… …   Dicționar Român

  • întuneca — ÎNTUNECÁ, întúnec, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină. ♦ refl. impers. A se însera, a se înnopta, a se înnegura, 2. refl. (Despre corpuri cereşti; la pers. 3) A şi pierde strălucirea, a suferi o… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.