abjurator
abjuratór adj. m., pl. abjuratóri; f. sg. şi pl. abjuratoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”