încredinţare


încredinţare
ÎNCREDINŢÁRE, încredinţări, s.f. Acţiunea de a (se) încredinţa şi rezultatul ei. ♦ (concr., rar) Adeverinţă. – v. încredinţa.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎNCREDINŢÁRE s. 1. v. înmânare. 2. v. destăinuire. 3. v. asigurare. 4. v. convingere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎNCREDINŢÁRE s. v. act, certificat, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, logodnă, piesă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

încredinţáre s. f., g.-d. art. încredinţării; pl. încredinţări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • asigurare — ASIGURÁRE, asigurări, s.f. Acţiunea de a (se) asigura şi rezultatul ei. 1. Punere în siguranţă. 2. Încredinţare, promisiune fermă. 3. Operaţie financiară, decurgând dintr un contract sau dintr o obligaţie prevăzută de lege, prin care asigurătorul …   Dicționar Român

  • confidenţă — CONFIDENŢĂ, confidenţe, s.f. Încredinţare, mărturisire a unor gânduri intime, a unei taine; destăinuire. – Din fr. confidence, lat. confidentia. Trimis de Iris, 20.05.2004. Sursa: DEX 98  CONFIDÉNŢĂ s. v. destăinuire. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • constatare — CONSTATÁRE, constatări, s.f. Acţiunea de a constata şi rezultatul ei; stabilire, încredinţare. – v. constata. Trimis de Zavaidoc, 13.03.2008. Sursa: DEX 98  CONSTATÁRE s. 1. v. părere. 2. stabilire. (constatare unei infracţiuni.) Trimis de… …   Dicționar Român

  • act — ACT, acte, s.n. 1. Document eliberat, emis etc. de o autoritate prin care se arată un fapt, o obligaţie, identitatea cuiva etc. ♢ Act de acuzare = concluzie scrisă întocmită de organele judiciare spre a dovedi vinovăţia cuiva. 2. Manifestare a… …   Dicționar Român

  • certificat — CERTIFICÁT, certificate, s.n. Act oficial prin care se confirmă exactitatea unui fapt, autenticitatea unui înscris sau în care se atestă o anumită calitate, în vederea valorificării unor drepturi; atestat. ♢ Certificat de alegător = (în unele… …   Dicționar Român

  • convicţiune — CONVICŢIÚNE, convicţiuni, s.f. (livr.) Convingere. [pr.: ţi u – var.: convícţie s.f.] – Din fr. conviction, lat. convictio, onis. Trimis de IoanSoleriu, 29.05.2004. Sursa: DEX 98  CONVICŢIÚNE s …   Dicționar Român

  • convingere — CONVÍNGERE, convingeri, s.f. Acţiunea de a (se) convinge; convicţiune. ♦ Părere fermă asupra unui lucru. ♢ loc. adv. Cu convingere = ferm, hotărât, răspicat. Fără convingere = în chip vag, nehotărât; fără entuziasm, fără tragere de inimă, în silă …   Dicționar Român

  • destăinuire — DESTĂINUÍRE, destăinuiri, s.f. Acţiunea de a (se) destăinui şi rezultatul ei; divulgare, mărturisire. – v. destăinui. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Destăinuire ≠ acoperire, tăcere Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • greutate — GREUTÁTE, greutăţi, s.f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafeţe (orizontale) pe care se sprijină; însuşirea unui corp de a fi greu; forţă care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime.… …   Dicționar Român

  • logodnă — LOGÓDNĂ, logodne, s.f. Ceremonie prin care un bărbat şi o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credinţă. ♦ Petrecere organizată cu prilejul acestei ceremonii. ♦ Intervalul de timp… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.