îmbuibat


îmbuibat
ÎMBUIBÁT, -Ă, îmbuibaţi, -te, adj. Ghiftuit de mâncare şi băutură. – v. îmbuiba.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Îmbuibat ≠ lihnit
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMBUIBÁT adj. ghiftuit, îndopat. (Un om îmbuibat de mâncare.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • ghiftuit — GHIFTUÍT, Ă, ghiftuiţi, te, adj. (fam. şi peior.) Care a mâncat extrem de mult, excesiv; îndopat2, îmbuibat. – v. ghiftui. Trimis de gall, 15.06.2002. Sursa: DEX 98  Ghiftuit ≠ hămesit, lihnit Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime … …   Dicționar Român

  • flămând — FLĂMẤND, Ă, flămânzi, de, adj. (Adesea substantivat) Care simte senzaţia de foame, căruia îi este foame; înfometat, famelic. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  Flămând ≠ sătul, îmbuibat Trimis de siveco, 03.08.2004.… …   Dicționar Român

  • hămesit — HĂMESÍT, Ă, hămesiţi, te, adj. (fam.) 1. Foarte flămând, mort de foame; lihnit. 2. Lacom, nesăţios, nesăturat. [var.: hămisít, ă, hemesít, ă adj.] – v. hămesi. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Hămesit ≠ îmbuibat, supraalimentat Trimis… …   Dicționar Român

  • răsfăţat — RĂSFĂŢÁT, Ă, răsfăţaţi, te, adj. 1. Dezmierdat, alintat în mod exagerat; capricios, cu toane; (depr (depreciativ).) răzgâiat. ♦ (Rar) Graţios, cochet. 2. Care huzureşte, îmbuibat. – v. răsfăţa. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • îmbuiba — ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. refl. şi tranz. A mânca şi a bea (sau a da să mănânce şi să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – et. nec. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin… …   Dicționar Român

  • îmbuibare — ÎMBUIBÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbuiba şi rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – v. îmbuiba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMBUIBÁRE s. 1. ghiftuire, îndopare, (pop.) saţ. (îmbuibare cuiva cu mâncare.) 2. v. huzur. Trimis de… …   Dicționar Român

  • îndopat — ÎNDOPÁT1 s.n. Îndopare. – v. îndopa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎNDOPÁT2, Ă, îndopaţi, te, adj. Hrănit peste măsură; ghiftuit; (despre păsări) îngrăşat prin îndopare. – v. îndopa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.