îmbuiba


îmbuiba
ÎMBUIBÁ, îmbúib, vb. I. refl. şi tranz. A mânca şi a bea (sau a da să mănânce şi să bea) peste măsură, a (se) ghiftui; a (se) îndopa. – et. nec.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMBUIBÁ vb. 1. a (se) ghiftui, a (se) îndopa, (prin Transilv. şi Maram.) a (se) crivi, (Olt.) a (se) încătărăma. (S-a îmbuiba cu mâncare.) 2. v. huzuri.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îmbuibá vb. (sil. -bui-), ind. prez. 1 sg. îmbúib, 3 sg. şi pl. îmbúibă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMBUIBÁ îmbúib tranz. A face să se îmbuibe; a ghiftui. / Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMBUIBÁ mă îmbúib intranz. 1) A se îndopa cu mâncare şi băutură; a se ghiftui. 2) A trăi în belşug. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îmbuibá (îmbúib, îmbuibát), vb.1. A ghiftui, a îndopa cu mîncare. – 2. (refl.) A mînca lacom, în exces. – 3. A creşte din abundenţă, a se înmulţi. Origine necunoscută. Nici una din explicaţiile date pînă acum nu pare mulţumitoare. După Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incertă a lui "sfîrc", pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Puşcariu 72 şi REW 4286a; însă autorul a renunţat mai tîrziu la această ipoteză, convingîndu-se că glosarea era incorectă. După Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuĕre, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, şi Rosetti, I, 167, care stabileşte o legătură cu lat. bubῑre "a umfla". Sub aspect semantic, cuvîntul oferă o identitate perfectă cu buieci, cf. buiac; însă explicaţia fonetică este dificilă cf. sl. buiti sę "a trăi înconjurat de plăceri", cu care DAR admite că s-a încrucişat.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • îmbuibá — vb. (sil. bui ), ind. prez. 1 sg. îmbúib, 3 sg. şi pl. îmbúibã …   Romanian orthography

  • ghiftui — GHIFTUÍ, ghiftuiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (fam. şi peior.) A da să mănânce sau a mânca extrem de mult, excesiv; a (se) îndopa, a (se) îmbuiba. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GHIFTUÍ vb. v. îmbuiba …   Dicționar Român

  • suprasatura — A SUPRASATUR//Á suprasaturaéz tranz. (soluţii) A satura peste măsură. /supra + a satura Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX  SUPRASATURÁ vb. I. tr. 1. A obţine o soluţie mai concentrată decât soluţia concentrată. 2. (fam.) A sătura peste… …   Dicționar Român

  • îmbuibare — ÎMBUIBÁRE s.f. Acţiunea de a (se) îmbuiba şi rezultatul ei; stare de om îmbuibat. – v. îmbuiba. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ÎMBUIBÁRE s. 1. ghiftuire, îndopare, (pop.) saţ. (îmbuibare cuiva cu mâncare.) 2. v. huzur. Trimis de… …   Dicționar Român

  • îmbuibător — ÎMBUIBĂTÓR, OÁRE, îmbuibători, oare, adj. (Rar, despre mâncăruri) Care îmbuibă. – Din îmbuiba + suf. (ă)tor. Trimis de gall, 30.03.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • crivi — CRIVÍ vb. v. ghiftui, îmbuiba, îndopa. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • huzuri — HUZURÍ, huzuresc, vb. IV. intranz. A trăi comod, în belşug şi în trândăvie. ♦ A fi lipsit de griji; a se simţi foarte mulţumit, a o duce bine. – Din huzur. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  HUZURÍ vb. 1. a se lăfăi. 2. a se îmbuiba.… …   Dicționar Român

  • jetui — jetuí, jetuiésc, vb. IV refl. (reg.) a se îndopa de mâncare, a se îmbuiba. Trimis de blaurb, 26.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • preamânca — preamâncá, preamănânc, vb. I (înv.) a mânca foarte mult; a se îmbuiba, a se ghiftui. Trimis de blaurb, 23.10.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • umple — ÚMPLE, úmplu, vb. III. 1. tranz. A face ca un recipient, o cavitate etc. să fie pline; a băga înăuntru (până sus); p. ext. a face să conţină o cantitate oarecare din ceva. ♢ expr. A şi umple burta (sau pântecele) = a mânca mult. A şi umple… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.