îmbufnat


îmbufnat
ÎMBUFNÁT, -Ă, îmbufnaţi, -te, adj. (fam.) Supărat, bosumflat. – v. îmbufna.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Îmbufnat ≠ vesel, voios, zâmbăreţ, zâmbitor
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMBUFNÁT adj. v. supărat.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMBUFNÁT adj., adv. 1. adj. v. bosumflat. 2. adj., adv. chiorâş, încruntat, mohorât, posomorât. (Privire îmbufnat; ce te uiţi aşa îmbufnat la mine?)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • bosumflat — BOSUMFLÁT, Ă, bosumflaţi, te, adj. Care şi strânge buzele şi se încruntă de supărare; îmbufnat, băţos; p. ext. supărat, ursuz. – v. bosumfla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOSUMFLÁT adj. îmbufnat, (pop. şi fam.) ţâfnos, (reg.)… …   Dicționar Român

  • chiorâş — CHIORẤŞ, Ă, chiorâşi, e, adv., adj. I. adv. (În expr.) A privi (sau a se uita) chiorâş = a) a privi saşiu; b) a se uita pe furiş, încruntat, cu duşmănie, cu dispreţ. A da chiorâş prin ceva = a se repezi fără a lua seama peste ce calcă. (înv.) A… …   Dicționar Român

  • botos — BOTÓS, OÁSĂ, botoşi, oase, adj. (Despre oameni) 1. Cu gura mare, în formă de bot (1). 2. fig. Bosumflat, supărat. 3. fig. (fam.) Obraznic, arogant. – Bot + suf. os. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  Botos ≠ voios zâmbăreţ Trimis de… …   Dicționar Român

  • buză — BÚZĂ, buze, s.f. l. Fiecare dintre cele două părţi cărnoase care mărginesc gura şi acoperă dinţii. ♢ Buză de iepure = anomalie congenitală care constă în faptul că buza este uşor despicată (ca la iepure). ♢ expr. (fam.) A rămâne cu buzele umflate …   Dicționar Român

  • buzău — BUZẮU adj. invar. (Rar, în expr.) A sta buzău = a sta bosumflat, îmbufnat. – Buză + suf. ău. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  buzău adj. invar. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • drâmboiat — DRÂMBOIÁT adj. v. bosumflat, îmbufnat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dăbălăza — DĂBĂLĂZÁ, dăbălăzez, vb. I. (reg.) 1. tranz. (Despre animale) A şi lăsa să atârne în jos capul, gura sau urechile; a pleoşti. 2. refl. (Despre oameni) A slăbi, a se moleşi. – Probabil din dăbălăzat. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • dăbălăzat — DĂBĂLĂZÁT, Ă, dăbălăzaţi, te, adj. (reg.; despre buze, urechi etc.) Lăsat în jos, pleoştit. [var.: dăbălát, ă adj.] – et. nec. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DĂBĂLĂZÁT adj. v. atârnat, bleg, blegit, bosumflat, clăpăug, îmbufnat …   Dicționar Român

  • imbosoiat — imbosoiát, ă, adj. (reg.) supărat, îmbufnat, închiorcoşat, bârzoiat. Trimis de blaurb, 06.06.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • mofluz — MOFLÚZ, Ă, mofluji, ze, s.m. şi f., adj. 1. (înv.) (Om) falit; (om) sărăcit, ruinat; (om) sărac. ♢ expr. A ieşi (sau a rămâne) mofluz = a da faliment. 2. (Om) înşelat, păgubit; p. ext. (om) nemulţumit, dezamăgit, blazat. [pl. şi: mofluzi. – var …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.