îmbufnare


îmbufnare
ÎMBUFNÁRE s.f. (fam.) Acţiunea de a (se) îmbufna şi rezultatul ei; bosumflare. – v. îmbufna.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMBUFNÁRE s. v. bosumflare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMBUFNÁRE s. v. supărare.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îmbufnáre s. f., g.-d. art. îmbufnării, pl. îmbufnări
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • bosumflare — BOSUMFLÁRE, bosumflări, s.f. (fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – v. bosumfla. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BOSUMFLÁRE s. îmbufnare, (pop. şi fam.) ţâfnă, (reg.) drâmboiere, (Olt. şi Ban.) îmbonţare. Trimis de siveco, 05 …   Dicționar Român

  • drâmboiere — DRÂMBOIÉRE s. v. bosumflare, îmbufnare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… …   Dicționar Român

  • îmbonţare — ÎMBONŢÁRE s. v. bosumflare, îmbufnare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • ţâfnă — ŢÂFNĂ, ţâfne, s.f. (pop.) 1. Ifos, aroganţă; trufie. ♦ Arţag. ♢ expr. A i sări (cuiva) ţâfna = a se mânia. A umbla cu ţâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă. 2. Cobe (1). – Din ngr. tsífna. Trimis de laura tache, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.