îmbucătură


îmbucătură
ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s.f. 1. Cantitate dintr-un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghiţitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două ţevi, două burlane etc., a unui ştift care intră în locaşul său etc. – Îmbuca + suf. -ătură.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMBUCĂTÚRĂ s. gură, înghiţitură, muşcătură, (pop.) dumicat, (prin Transilv.) buşcă. (O îmbucătură de pâine.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

îmbucătúră s. f., g.-d. art. îmbucătúrii; pl. îmbucătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMBUCĂTÚR//Ă îmbucăturăi f. 1) Cantitate dintr-un aliment care poate fi îmbucată dintr-o singură dată. 2) Loc unde se îmbucă două piese. /a îmbuca + suf. îmbucăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • îmbucãtúrã — s. f., g. d. art. îmbucãtúrii; pl. îmbucãtúri …   Romanian orthography

  • dumicat — DUMICÁT, dumicaţi, s.m. (pop.) Bucată mică ruptă dintr un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – v. dumica. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUMICÁT s. v. gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… …   Dicționar Român

  • bucea — BUCEÁ, bucele, s.f. 1. Manşon de metal montat între două piese; bucşă. ♦ Căptuşeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într o piesă de lemn în care se îmbucă proeminenţa altei piese. – lat. buccela… …   Dicționar Român

  • bucă — BÚCĂ, buci, s.f. (pop.) 1. Fesă. 2. Obraz (1). – lat. bucca gură . Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  BÚCĂ s. v. fesă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  búcă s. f., g. d …   Dicționar Român

  • bucătură — BUCĂTÚRĂ, bucături, s.f. (pop.) Îmbucătură. – cf. î m b u c ă t u r ă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bucătúră s. f., g. d. art. bucătúrii; pl. bucătúri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • bulz — BULZ, bulzi, s.m. 1. (pop.) Cocoloş. ♦ Cocoloş de mămăligă caldă în care s a pus brânză de oaie sau urdă. 2. (tehn.) Ansamblu de piese de cherestea obţinute prin debitarea unui buştean şi aşezate astfel încât să reconstituie trunchiul. [pl. şi:… …   Dicționar Român

  • buşcă — BÚŞCĂ s. v. gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • buşeu — BUŞÉU, buşeuri, s.n. Prăjitură cu nuci, cremă, frişcă sau ciocolată. – Din fr. bouchée. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  buşéu s. n., art. buşéul; pl. buşéuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  BUŞÉU,… …   Dicționar Român

  • caplama — CAPLAMÁ s.f. Mod de prindere a scândurilor la un perete exterior, la un acoperiş etc., astfel încât fiecare scândură să acopere scândura precedentă pe o lăţime de 2 cm. – Din tc. kaplama. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  caplamá s.… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.