îmbuca


îmbuca
ÎMBUCÁ, îmbúc, vb. I. 1. tranz. A vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimereşte); a înghiţi ceva dintr-o dată. 2. refl. (Despre piese) A intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni. – lat. *imboccare (< bucca "gură").
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMBUCÁ vb. a îmbina, a împreuna, (Ban. şi Transilv.) a păsăli. (A îmbuca marginile a două scânduri.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎMBUCÁ vb. v. gusta, înfuleca, mânca.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

îmbucá vb., ind. prez. 1 sg. îmbúc, 3 sg. şi pl. îmbúcă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎMBUCÁ îmbúc tranz. 1) A mânca puţin şi în grabă (înghiţind bucăţi mari de hrană). îmbuca de amiază. 2) (muştiucurile instrumentelor muzicale de suflat) A prinde cu gura. /<lat. imbuccare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎMBUCÁ pers. 3 se îmbúcă intranz. (despre piesele unui ansamblu) A intra perfect cu un capăt în altă piesă. /<lat. imbuccare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

îmbucá (îmbúc, îmbucát), vb.1. A înghiţi. – 2. A gusta ceva de mîncare. – 3. A înfuleca. – 4. A împreuna, a uni, a cupla. – 5. (înv.) A dispreţui. – 6. (înv.) A săruta, a îmbrăţişa. – Mr. mbuc. lat. *imbuccāre, de la bucca, cf. bucă (Puşcariu 781; Candrea-Dens., 192; DAR), cf. it. imboccare, fr. emboucher, sp., port. embocar. Der. de la bucă, în interiorul limbii rom., pare mai puţin probabilă, întrucît toate sensurile lui îmbuca duc la semantismul lat. "gură", pe cînd în rom. bucă înseamnă numai "obraz". – Der. îmbucătură, s.f. (înghiţitură, duminicat; muştiuc; îmbinare; colţ de stradă); îmbucături, vb. (a vîrî cuiva îmbucăturile în gură).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • capsă — CÁPSĂ, capse, s.f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele …   Dicționar Român

  • îmbucare — ÎMBUCÁRE, îmbucări, s.f. Acţiunea de a (se) îmbuca. ♦ (concr.) Loc unde se îmbucă ceva. – v. îmbuca. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  îmbucáre s. f., g. d. art. îmbucării; pl. îmbucări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • îmbucătură — ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s.f. 1. Cantitate dintr un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghiţitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două ţevi, două burlane etc., a unui ştift care intră în locaşul său etc. –… …   Dicționar Român

  • fermoar — FERMOÁR, fermoare, s.n. Dispozitiv pentru încheiat obiecte de îmbrăcăminte, genţi, serviete etc., format din două şiruri de lame (fixate pe o şuviţă de pânză, de piele etc.) aşezate faţă în faţă şi care se îmbucă reciproc cu ajutorul unei mici… …   Dicționar Român

  • lambă — LÁMBĂ, lambe, s.f. 1. Lanţ care leagă crucea proţapului unui car cu capetele osiei; vătrai. 2. Parte proeminentă a unei piese de lemn sau de metal care se îmbucă în scobitura corespunzătoare a altei piese pentru a asigura o îmbinare perfectă;… …   Dicționar Român

  • imbucarsi — im·bu·càr·si v.pronom.intr. CO 1. di animale, infilarsi in una buca, rintanarsi Sinonimi: rintanarsi. 2a. di persona, introdursi, inoltrarsi in un luogo, spec. una strada, un vicolo e sim. | fig., non farsi vedere per un po , nascondersi,… …   Dizionario italiano

  • angrenaj — ANGRENÁJ, angrenaje, s.n. Sistem de roţi dinţate care se îmbucă una într alta (cu scopul de a şi transmite mişcarea). – Din fr. engrenage. Trimis de ana zecheru, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  angrenáj s. n., pl. angrenáje Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • angrenat — ANGRENÁT, Ă, angrenaţi, te, adj. (Despre roţi dinţate) Care se îmbucă una într alta (trasmiţându şi mişcarea). – v. angrena. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 …   Dicționar Român

  • bucată — BUCÁTĂ, (I) bucăţi, (II) bucate, s.f. I. 1. Parte tăiată, ruptă, desfăcută dintr un corp solid, dintr un întreg; dărab. ♦ (Determinat prin de drum , de cale sau presupunând această determinare) Distanţă, porţiune. ♦ (Determinat prin de vreme , de …   Dicționar Român

  • bucea — BUCEÁ, bucele, s.f. 1. Manşon de metal montat între două piese; bucşă. ♦ Căptuşeală de fontă din interiorul unui butuc de roată (de car, de camion etc.). 2. Scobitură într o piesă de lemn în care se îmbucă proeminenţa altei piese. – lat. buccela… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.