voie

VÓIE, (rar) voi, s.f. 1. Voinţă, vrere, intenţie. ♢ loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenţionat, din proprie iniţiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenţionat. Peste voia... = împotriva voinţei cuiva. De voie, de nevoie sau cu voie, fără voie = vrând-nevrând. ♦ (înv., în sintagma) Voie vegheată = bunăvoinţă; p.ext. protecţie, favoare. 2. Dorinţă, plăcere, înclinaţie spre...; libertate (de a alege, de a opta), alegere. ♢ loc. adv. În (sau, rar la) voie sau în toată voia = în largul lui, nestingherit. (pop.) În voia cea bună = fără nici o grijă, fără teama de a greşi. ♢ expr. Voia la dumneata ca la banul Ghica = eşti liber să faci ce vrei. A-i fi (cuiva) voia(să...) = a dori, a-i plăcea (să...). A face pe voia cuiva sau a-i face cuiva pe voie = a satisface dorinţa, plăcerea cuiva. A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva = a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva = a îndeplini dorinţele sau poruncile cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge, a fi purtat) în voia cuiva sau a ceva = a umbla, a se lăsa după dorinţa, după placul cuiva. A fi la voia cuiva = a fi la discreţia cuiva. 3. Poftă, dorinţă, chef. ♢ expr. A-i strica cuiva voia = a indispune pe cineva. ♦ Voie bună (sau rea) = stare sufletească bună (sau rea). 4. Permisiune, încuviinţare, învoire; dispoziţie. ♢ loc. adv. Cu voia (cuiva) = cu aprobarea (cuiva). Fără voie sau fără voia cuiva = fără permisiune, fără încuviinţarea cuiva. [pr.: vo-ie] – Din sl. volja.
Trimis de bogdanrsb, 26.07.2002. Sursa: DEX '98

VÓIE s. 1. v. încuviinţare. 2. autorizaţie, îngăduinţă, permisiune. (voie dată cuiva de a face ceva.) 3. v. putere. 4. v. dispoziţie. 5. dispoziţie, toane (pl.), (reg.) duşi (pl.). (voie bună sau rea a cuiva.)
Trimis de siveco, 09.01.2008. Sursa: Sinonime

vóie s. f., art. vóia, g.-d. art. vóii, pl. voi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VÓIE f. 1) Capacitate de a-şi concentra eforturile spre realizarea unui anumit scop; voinţă. ♢ Fără (de) voie inconştient; fără intenţie. Peste voia cuiva fără vrerea cuiva. De voie, de nevoie (sau cu voie, fără voie) vrând-nevrând. 2) Senzaţie de satisfacere a gustului; voinţă; plăcere; plac; poftă; chef. ♢ După voie la dorinţă. În (sau la) voie (sau în toată voia) fără a fi stingherit de ceva sau de cineva. A-i face cuiva pe voie (sau a face pe voia cuiva) a face aşa cum vrea cineva. A-i fi cuiva pe voie (sau a fi pe voia cuiva) a-i fi cuiva pe plac. A împlini voia (sau voile) cuiva a îndeplini dorinţa cuiva. A se lăsa (sau a umbla, a merge) în voia cuiva (sau a ceva) a face după placul cuiva. A fi la voia cuiva a fi la dispoziţia cuiva. A-şi face (sau a face cuiva) voie bună a se înveseli sau a înveseli pe cineva. 2) Aprobare de a realiza ceva; permisiune; încuviinţare. A cere voie. A da voie. ♢ Cu voia cuiva cu consimţământul cuiva. [G.-D. voii] /<sl. volja
Trimis de siveco, 21.01.2007. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • voie — voie …   Dictionnaire des rimes

  • voie — [ vwa ] n. f. • veie, voieXIe; lat. via → via I ♦ Concret A ♦ 1 ♦ Espace à parcourir pour aller quelque part. ⇒ chemin, passage. Direction d une voie. Se frayer une voie dans les broussailles. Trouver, suivre, perdre, quitter une voie, la bonne… …   Encyclopédie Universelle

  • Voie AA/12 — 12e arrt …   Wikipédia en Français

  • Voie — (fr., spr. Woa, Fuhre), altes Pariser Brennholzmaß, 4 Fuß lang u. eben so hoch …   Pierer's Universal-Lexikon

  • voie — Voie, cerchez Voye …   Thresor de la langue françoyse

  • voie — (voî) s. f. 1°   Chemin, route d un lieu un autre. •   Leur bagage étant prêt.... Nos galants se mettent en voie, LA FONT. Joc..    Fig. •   La raison pour marcher n a souvent qu une voie, BOILEAU Art p. I.    Par voie et par chemin, par les… …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • VOIE — s. f. Chemin, route par où l on va d un lieu à un autre. Il désigne plus spécialement, Les grands chemins des anciens Romains, ces routes conduites de Rome aux extrémités de l Europe et par delà, dont il reste encore des vestiges. Les voies… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 7eme edition (1835)

  • VOIE — n. f. Chemin, route par où l’on va d’un lieu à un autre. Les voies de communication. Il est toujours par voie et par chemin, Il est toujours en route, il ne cesse d’aller et venir. Fig., Frayer la voie à quelqu’un, Lui donner les moyens ou… …   Dictionnaire de l'Academie Francaise, 8eme edition (1935)

  • Voie — Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom.  Pour l’article homophone, voir Voix. Sur les autres projets Wikimedia : « Voie », sur le …   Wikipédia en Français

  • voie — nf. vwé (Albanais.001, Balme Si.) ; shmin <chemin> (001) ; rota <route> (001, Villards Thônes) ; rwa <rue> (001). E. : Passage. A1) voie d autoroute : koulwâ <couloir> (001). A2) infiltration // voie d eau // fuite //… …   Dictionnaire Français-Savoyard

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.