vicisitudine


vicisitudine
VICISITÚDINE, vicisitudini, s.f. (livr.) Concurs de împrejurări grele, nefavorabile pentru cineva; p. ext. necaz, suferinţă. – Din fr. vicissitude, lat. vicissitudo, -inis.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VICISITÚDINE s. (mai ales la pl.) 1. dificultate, greutate, neajuns. (vicisitudineile vieţii.) 2. v. încercare. 3. greu, greutate, impas, încercare, necaz. (A depăşi o vicisitudine.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vicisitúdine s. f., g.-d. art. vicisitúdinii; pl. vicisitúdini
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VICISITÚDIN//E vicisitudinei f. mai ales la pl. 1) Succesiune de împrejurări defavorabile. 2) rar Nelinişte sufletească; frământare; tribulaţie; tulburare; zbucium. /<fr. vicissitude, lat. vicissitudo, vicisitudineinis
Trimis de siveco, 13.05.2007. Sursa: NODEX

VICISITÚDINE s.f. Succesiune de împrejurări grele; (p. ext.) necaz, nenorocire; suferinţă. [cf. fr. vicissitude, lat. vicissitudo < vicis – tur, alternativă].
Trimis de LauraGellner, 13.02.2006. Sursa: DN

VICISITÚDINE s. f. concurs de împrejurări nefavorabile; (p. ext.) necaz, suferinţă. (< fr. vicisitude, lat. vicissitudo)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • vicisitúdine — s. f., g. d. art. vicisitúdinii; pl. vicisitúdini …   Romanian orthography

  • greutate — GREUTÁTE, greutăţi, s.f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafeţe (orizontale) pe care se sprijină; însuşirea unui corp de a fi greu; forţă care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime.… …   Dicționar Român

  • încercare — ÎNCERCÁRE, încercări, s.f. 1. Acţiunea de a încerca şi rezultatul ei; verificare, probă. 2. Tentativă; străduinţă, silinţă. 3. (La jocul de rugbi) Aşezare a mingii cu mâna în terenul de ţintă al echipei adverse; punctele obţinute în urma acestei… …   Dicționar Român

  • dificultate — DIFICULTÁTE, dificultăţi, s.f. Greutate de a face ceva; anevoinţă. ♦ Piedică, obstacol. ♢ expr. A face (sau a crea) dificultăţi = a pune (cuiva) piedici; a opune rezistenţă, a se împotrivi (într o problemă). – Din fr. difficulté, lat. difficultas …   Dicționar Român

  • ispită — ISPÍTĂ, ispite, s.f. 1. Ceea ce exercită o mare forţă de atracţie; îndemn (spre rău), ademenire, tentaţie, seducţie; p. ext. păcat. 2. (înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credinţa etc. 3.… …   Dicționar Român

  • neajuns — NEAJÚNS, neajunsuri, s.n. 1. Greutate, dificultate, neplăcere, necaz. 2. Lipsă, scădere; defect, cusur; dezavantaj. [pr.: ne a ] – Ne + ajuns. Trimis de claudia, 14.04.2008. Sursa: DEX 98  Neajuns ≠ calitate Trimis de siveco, 14.04.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • necaz — NECÁZ, necazuri, s.n. 1. Stare a celui necăjit; supărare, mâhnire, tristeţe, amărăciune; suferinţă. ♢ expr. La necaz = în momente de supărare; într un moment critic, în primejdie. 2. Ceea ce provoacă cuiva o suferinţă fizică sau morală; neajuns,… …   Dicționar Român

  • neplăcere — NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s.f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulţumire îndurate de cineva. – Ne + plăcere.… …   Dicționar Român

  • suferinţă — SUFERÍNŢĂ, suferinţe, s.f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ♢ expr. A fi în suferinţă = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. inţă (după fr. souffrance). Trimis de romac, 17.07.2004. Sursa: DEX 98  FLOAREA SUFERÍNŢEI …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.