tăbuieţ


tăbuieţ
TĂBUIÉŢ, tăbuieţe, s. n. Tăbâltoc. – ucr. tobolec'.
Trimis de pan111, 09.10.2008. Sursa: DLRM

TĂBUIÉŢ s. v. faţă, învelitoare, săculeţ, săcuşor.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăbuiéţ2 adj. m. (reg. şi fam.) scurt şi gros (ca un tăbuieţ).
Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • faţă — FÁŢĂ, feţe, s.f. I. 1. Partea anterioară a capului omului şi a unor animale; chip, figură. ♢ loc. adj. Din faţă = care se află înainte. De faţă = care se află prezent; care aparţine prezentului. ♢ loc. adv. În faţă = a) înainte; b) direct, fără… …   Dicționar Român

  • săculeţ — SĂCULÉŢ, săculeţe, s.n. Diminutiv al lui sac; săculeţ, săcuşor. ♦ Sedilă2. – Sac + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SĂCULÉŢ s. 1. săcuşor, (franţuzism) saşeu, (înv. şi reg.) săculteţ, (reg.) săcăteu, săcui, săcuieţ,… …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.