tur


tur
TUR1, tururi, s.n. 1. Mişcare circulară a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix, efectuată până la revenirea în punctul de plecare; înconjur; (sport) distanţă egală cu lungimea pistei, considerată de la punctul de plecare al sportivului; mişcare liniară pe un traseu, cu revenirea la punctul de plecare; tură1 (2). ♦ Tur-retur sau tur şi retur = dus şi întors, plecare şi sosire. Tur de orizont = observare succesivă, cu un instrument optic sau cu ochiul liber, a unei regiuni, a unei porţiuni de teren etc., de obicei cu scopul de a întocmi un plan, o schiţă etc.; fig. privire de ansamblu asupra unei probleme. ♢ expr. A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. 2. Plimbare scurtă pe un anumit traseu; raită. ♦ Acţiune, iniţiativă, întreprindere care cere efort, perseverenţă, îndemânare. Un tur de forţă. 3. Parte dintr-o competiţie sportivă organizată după anumite norme, constând dintr-un şir de etape, care reprezintă prima jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în cursul căreia se parcurge un circuit pe distanţă lungă, cu scurte opriri. 4. (La jocul de cărţi) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie, pe rând, cărţile. [pl. şi: ture] – Din fr. tour.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TUR2, tururi, s.n. (fam.) Parte a pantalonilor care acoperă regiunea dorsală a corpului; p. ext. partea dorsală a corpului omenesc. – Din scr. tur.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TUR s. 1. (fiz.) tură. (tur periodic al unui corp.) 2. înconjur. (Face un tur al stadionului.) 3. raită, tură, (reg.) otrocol. (Fac un tur prin oraş.) 4. pasă. (tur la jocul de cărţi.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

TUR s. (fam.) fund. (turul pantalonilor.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

tur (mişcare circulara, parte a pantalonilor) s. n., pl. túruri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TUR1 tururi n. 1) Mişcare circulară completă a unui corp în jurul unui ax sau al unui punct fix; turaţie. 2) Mişcare liniară pe un anumit traseu cu revenire la punctul de plecare. ♢ tur retur (sau tur şi retur) dus şi întors. 3) Plimbare scurtă pe un anumit traseu. A face un tur. 4) Parte a unei competiţii sportive, reprezentând jumatate din totalul etapelor acesteia. 5) Ciclu de partide în care fiecare partener distribuie pe rând cărţile de joc (până ajunge rândul iarăşi primului jucător). /<fr. tour, germ. Tour
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TUR2 tururi n. rar Parte a pantalonilor bărbăteşti care acoperă regiunea dorsală a corpului. /cf. sb. tur
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TUR s.n. 1. Mişcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turaţie (2); ; tură1 (2). ♦ Tur-retur = dus şi întors, plecare şi sosire; tur de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pistă = zbor pe un traseu dreptunghiular, executat în jurul aerodromului. ♦ A trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. ♦ Plimbare scurtă, raită. ♦ (Liv.) Acţiune care cere îndemânare, agilitate, putere. ♦ Tur de forţă = efort, întreprindere îndrăzneaţă. 2. (Sport) Parte dintr-un campionat cuprinzând jumătate din totalul etapelor. ♦ Întrecere sportivă, mai ales de ciclism, în care se parcurge un circuit pe ditanţă lungă. 3. (tehn.) Mişcare circulară în jurul unui ax. 4. (La jocul de cărţi) Ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărţile, pe rând. [pl. -ruri, -re. / < fr. tour, cf. lat. turnus – instrument pentru întors].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

TUR s. n. 1. mişcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turaţie (2); tură1 (2). o tur-retur = dus şi întors, plecare şi sosire; tur de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; tur de pistă = zbor de pe un traseu dreptunghiular, în jurul aerodromului. o a trage primul tur de manivelă = a începe turnarea unui film. ♢ plimbare scurtă, raită. o tur de oraş = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic. ♢ acţiune care cere îndemânare, agilitate, putere. o tur de forţă = efort, întreprindere îndrăzneaţă. 2. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumătate din totalul etapelor. ♢ întrecere sportivă (de ciclism), în care se parcurge un circuit pe distanţă lungă. o tur de scrutin = (prima sau a doua) etapă a unor alegeri care se repetă. 3. (tehn.) mişcare circulară în jurul unui ax. 4. (la jocul de cărţi) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărţile, pe rând. (< fr. tour)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

tur (-ri), s.m. – Fundul pantalonilor. sb., cr. tur (Cihac, II, 427). Nu este clară eventuala legătură cu stur. Dacă aparţine familiei sb. stura "rogojină de papură", sturati "a cădea, a face să cadă", sturac "cocean de porumb cu pănuşă", pare să reprezinte poate o rădăcină ca cea a lui sturlat. stylum, care indică ideea de "coloană" sau de "cilindru gol". În acest caz, prin aceeaşi familie ar trebui să se explice tureac (var. tureatcă), s.n. şi f. (carîmb; ciorap fără talpă, pulpar). Următoarele ipoteze prezentate în această privinţă nu sînt convingătoare: în loc de trubeatcă, din sl. trąba, cf. trîmbă (Cihac, II, 427), soluţie imposibilă fonetic; în legătură cu alb. trik (Philippide, II, 738); din v. germ. theobroch, gepig. *theubreki, de unde lat. med. tubroces (Diculescu 179; Diculescu, ZRPh., XLI, 425; Sandfeld 97); din mag. török, alb. *turek (Skok, ZRPh., XLIII, 101 şi ZRPh., L, 252; REW 8967N); din lat. thylacusgr. θύλαϰος (Densusianu, GS, I, 350; Rosetti, II, 82; Candrea).
Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DER

tur interj. – Exprimă ideea de flecăreală. Creaţie expresivă, cf. dur, zur, hur, mor etc. – Der. turavura, adv. (vorbărie goală); turlu-burlu, adv. (nebuneşte); turui (var. torăi, torosi), vb. (a vorbi mult şi repede, a durui; a gurlui porumbeii); turuială (var. turuitură), s.f. (vorbărie, trăncăneală); turlui, vb. (Mold., a suna, a cînta din ...., a zornăi); turluitură, s.f. (Mold., sunet, murmur, zvon); turlac, adj. (ameţit, zăpăcit, mai ales de băutură sau de somn), probabil în loc de *turulac, sau de *trulac, cf. trululu, mr. turlu "nebun" (după Şeineanu, II, 369, Tiktin şi Candrea, din tc. torlak "uşuratic"; după Scriban, de la Turlaci, populaţie turanică din Basar.); turlăci, vb. (a ameţi, a zăpăci).
Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DER

tur (-ruri), s.n. – Învîrtire, ocol. fr. tour. – Der. turaj, s.n. (mişcare giratorie), barbarism tehnic, folosit de Camil Petrescu.
Trimis de blaurb, 09.04.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • Tur — or TUR can stand for:* Arba ah Turim, a work of Jewish law * Tur (bean) * Turkish language (ISO 639 2 language code) * West Caucasian Tur, a species of goat * Trans urethral resection, a surgical procedure * Tur, Egypt * Tur, Iran * Tur, Kuyavian …   Wikipedia

  • Tür — Tür: Das altgerm. Substantiv mhd. tür, ahd. turi, niederl. deur, aengl. (u Stamm) duru, schwed. dörr beruht mit verwandten Wörtern in anderen idg. Sprachen auf idg. *dhu̯ē̆r , *dhur »Tür«, vgl. z. B. griech. thýrā »Tür, Torflügel« und lit.… …   Das Herkunftswörterbuch

  • Tür — Sf std. (8. Jh.), mhd. tür(e), ahd. turi, tür, as. duri Stammwort. Aus g. * dur Tür , das meist im Dual, später im Plural erscheint, der dann im Deutschen in einen neuen Singular umgedeutet wird. Auch in gt. daurons Pl., anord. dyrr n. Pl., ae.… …   Etymologisches Wörterbuch der deutschen sprache

  • Tür — die; , en; von Tür zu Tür; du kriegst die Tür nicht zu! (umgangssprachlich für das ist nicht zu fassen!) …   Die deutsche Rechtschreibung

  • Tür — [Basiswortschatz (Rating 1 1500)] Bsp.: • Es ist jemand an der Tür. • Es gibt einen Kratzer an der Tür meines Wagens. • Öffne bitte die Tür …   Deutsch Wörterbuch

  • tur´id|ly — tur|bid «TUR bihd», adjective. 1. not clear; cloudy; muddy: »a turbid river. 2. thick; dense; dark: »turbid air or smoke. 3. Figurative …   Useful english dictionary

  • tur — sb., en, e, ene; tur og retur (jf. tur retur) …   Dansk ordbog

  • Tur — Tur, n. [Pol.] (Zo[ o]l.) The {urus}. [1913 Webster] …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Tür — Tür, Verschlußvorrichtung einer Durchgangsöffnung in einer Wand; auch diese Öffnung selbst. Die ältesten Türen geschichtlicher Zeit bestanden aus Holz und waren zum Schutz gegen Zerstörung oft mit Metallblechen verziert oder ganz bekleidet.… …   Meyers Großes Konversations-Lexikon

  • ţur — interj. (var.) Zur. Trimis de tavi, 03.03.2009. Sursa: DER  ţur interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • Tur — Tur, Ture Peut être un nom correspondant au toponyme préroman tur (= colline). Peut être aussi un nom de personne d origine germanique, Thuro, de sens obscur …   Noms de famille


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.