trăncănăi


trăncănăi
TRĂNCĂNẮI s.f. pl. v. TRANCANA 1. Vorbă goală, palavre. 2. (La pl.) Lucruri casnice mărunte (îngrămădite în dezordine); catrafuse, cioveie. [pl. şi: (2) trăncănăi] – [DLRM]
Trimis de gall, 16.10.2008. Sursa: Neoficial

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • trancana — TRANCANÁ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • trăncănaie — trăncănáie, trăncănăi, s.f. (pop.; mai ales la pl.) 1. catrafuse. 2. (la sg.) vorbă goală. Trimis de blaurb, 14.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • trăncănău — trăncănău, trăncănăi, s.m. (reg.) 1. palavragiu, flecar. 2. haimana. 3. prostănac, nătărău. Trimis de blaurb, 14.03.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român


Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”

We are using cookies for the best presentation of our site. Continuing to use this site, you agree with this.